nu o merita, dar nici noi nu meritam neaparat ce primim, bune sau rele, nu? mi s-a parut amuzanta o referinta la un personaj ale carui manierisme i le cunoastem cu totii, plus ca treaba cu el si vadim se numeste “comeback” si reprezinta reluarea intr-un context nou a unei glume facute mai devreme. asta daca vrei explicatia tehnica a “care era gluma cu iosif sava”… se prea poate sa nu ti se fi parut haioasa gluma, mai mult, se prea poate ea nu fi fost in sinea ei extraordinara… dar daca s-a prezentat creierului meu, eram eu prost sa zic nu?

iosif sava a fost un personaj magnific, dar cu asemenea trasaturi care nu pot scapa atentiei si ironiei… sa nu crezi ca orice referinta este una jignitoare. plus ca e mort, ceea ce garanteaza ca nu sufera in vreun fel… si nu cred ca am puterea de convingere si audienta de a afecta in vreun fel amintirea si mostenirea domniei sale. deci? de ce nu?

obisnuieste-te cu un pic de cruzime, face bine la circulatie. tabu-urile ne fac cu ochiul sa le tragem pumni in fata, cine suntem noi sa refuzam?

ca vom deranja si supara, in mod sigur!
ca nu e bine? discutabil!
ca ne vom abtine? extrem de rar!
ca e garantat ca vom fi amuzanti tot timpul? niciodata!

si asta o sa fie si urmatorul meu post pe blog…