BloguLuTeo

Aici avem dovada vie a inrudirii stranse dintre hip-hop-ul comercial american si manele. Dureros, dar merita privit, pentru ca exact asa ar arata piata muzicala romaneasca de manele daca s-ar vehicula sume de 100 de ori mai mari:

 Nu de alta, dar 50 Cent despre ce credeti ca vorbeste in versurile lui? Nu oare despre aceleasi lucruri pe care le spune si Guta aici, cu cuvintele lui si notele lui Snow?

Cand eu va zic ca la noi nu exista umor mai fin gandit, mai bine lucrat si mai atent tintit decat cel involuntar…

Exemplu 1: reactia baietilor de la sfarsit este in afara capacitatii majoritatii actorilor de la noi. Pe deasupra, a doua melodie incepe exact cand trebuie, exact cum trebuie. Pure genius, that is!

Exemplul 2: nimeni nu e in stare sa scrie un personaj ca Nikita, si absolut nimeni nu ar putea sa il joace cu atat suflet. Nikita este propriul ei sitcom. Oscarul pentru rol secundar merge la gasca de pe marginea cazii, uitati-va la minutul 3.33 cand isi uita intrebarea si asteapta sa i se spuna in casca… GOLD MY FRIEND!

Ce face Nikita in viata, in afara de a arata atat de bine intr-o rochie rosie incat sa puna in pericol intreaga industrie textila producatoare de articole de imbracaminte in culori asemanatoare? Logic, canta!

Uitandu-ma la clipurile astea mi-a dat prin cap ca daca vreodata Nikita ar face dragoste cu Becali, copilul rezultat ar avea o cantitate de tupeu matematic infinita. Ar fi genul de om caruia gaborii ii cer foc si apoi scuze. Genul de om care are puterea sa schimbe in timp real postul de televiziune unde e invitat in direct, si astfel sa poata fi pe absolut toate canalele simultan.* In sfarsit, genul de om care ar putea sa aplaneze un conflict verbal intre Nikita si Becali. Intr-un cuvant, Antihristul.

 *Doar el si American Chopper pe Discovery.

Socant. ProTv se apuca sa difuzeze showuri de stand up comedy. E drept ca sunt tarziu in noapte si tin loc de mira de revizie tehnica, dar cine e pasionat are o bucurie. Culmea este ca am dat in programul de duminica peste un show cu David Cross, care e un baiat extraordinar de inteligent, abraziv si taios, un fel de antiteza a lui Pablo Francisco. Se recomanda cu caldura! Link aici.

Pana atunci, vineri noapte mai e programat un special de stand up: D.L. Hughley. Negru, material mult mai conformist si cuminte decat Cross, totusi recomandabil. Link aici.

E bine! E ciudat sa dai peste asa ceva intr-o mare de filme de tip “Atractie interzis de fatala”,  ”Apropiere sangeroasa si fara limite” sau “Supravietuitorul luptei accidentale”, dar totusi bine. Sa fie un semn?

Vineri, 22, adica maine, avem drum la Suceava. Show in club Arena, de pe la ora 21.00.

Si ca o coincidenta, tot vineri, dar de data asta pe 29, avem un show in Constanta, in Club Phoenix, ora tot 21.00.

Daca puteti sa veniti la aceste doua showuri si nu o faceti, de fiecare data cand o sa desfaceti o sticla de vin o sa vi se rupa dopul. E un fapt dovedit stiintific*.

*nu e.

…asa, si tot frecand-o eu pe net, am dat in ziarul Cotidianul peste un interviu cu Valeriu Lazarov. Nimic socant pana aici. Dar ia te uita ce subtitlu are: “Cunoscutul om de televiziune renunta temporar la telenovele ca sa produca emisiuni de tipul stand-up comedy si ii cauta Andreei Marin un format proaspat.”

Trecand peste dezvaluiri si clarificari despre augustele Andreea, Oana si, ca doar nu o sa lipseasca, Augusta, ajungem la ultimul paragraf al interviului, unde asa graieste Lazarov: “Avem un acord cu Antena 1, pentru care vom produce patru noi „Geniali“ si alte sase programe speciale de umor gen stand-up comedy, pentru la toamna. Tot atunci vom face un alt format si pentru TVR.“

Huh? In primul rand, ce e aia program special de umor gen stand up comedy? Suna ca o infernala struto-camila branduita ca stand up comedy ca tot a venit valul si atunci de ce sa nu profitam. M-a mai socat si numarul de 6! Asta inseamna 6 editii sau 6 programe diferite? 

Inclin sa cred ca e de rau. Sa va explic de ce:

Cine va face stand up in emisiunile astea? Nu de alta, dar suntem doar o mana de oameni prin toata tara. De noi nu e vorba, Bobo si Showtime sunt la PRO, ar mai ramane doar ESUA si Nicu Bendea din Cluj. Ne interesam si aflam, dar nu cred ca vad vreo legatura intre Nicu, Dragos, Patricia si Adrian pe de o parte si Lazarov pe de alta… De ce zic asta? Pai sa trecem la al doilea motiv pentru care cred ca o sa fie de rau.

Lazarov pana acum a produs doar emisiuni tintite la cel mai mic numitor comun al populatiei. Asta ca sa nu zic pentru prosti. Lasand la o parte “Surprize, surprize”, sa ne gandim doar ca el a produs echivalentul romanesc al The Jerry Springer Show… cine stie cunoaste.

Deci se pare ca e vorba de niste emisiuni facut ori cu cvasi-amatori, ori cu actori de teatru care vor face stand up pentru prima data pe sticla. Asta e rau. In plus, nivelul va fi cat de jos se poate, ca sa rada tot publicul.

Si asta e si mai rau. Oameni care nu stiu cu se mananca stand up facandu-se de ras pe gustul poporului.

Noroc ca Tociu si Palade sunt blocati la PRO si ca Oana Zavoranu s-a certat cu nenea Valeriu, pentru ca, dupa cum suna reteta, ei ar fi fost perfect pe gustul lui Lazarov.

Am scris-o, dar nu am la ce sa o folosesc. Poate va ajuta pe voi… 

How do you call a blowjob in the morning?

A head start.

Asa, deci. In ultimele zile am primit efectiv un munte de nici un email intrebandu-ma ce am mai facut in ultimele zile. Si cum sunt un baiat de treaba, nu am cum sa nu raspund:

 Am fost la Timisoara si am facut un show impreuna cu colegul si dusmanul Vio, pretextul fiind aniversare a 5 ani de existenta a clubului D’arc. A fost minunat si infricosator in acelasi timp. Minunat pentru ca patronii si Mihaela de la 24FUN editia de TM au fost niste gazde absolut perfecte, si minunat pentru ca am dat in noapte de niste oameni dementiali care au stat de vorba cu mine desi eram mai plin de alcool decat un burete aruncat intr-o distilerie, cu care ocazie am aflat ca exista mame si invatatoare care adora viziunea mea despre folosirea cuvantului “pula”. Si asta e aproape infricosator. Dar cu adevarat infricosator a fost faptul ca show-ul a avut loc pe o terasa in mijlocul unei piete publice si la inceput se vehicula chiar ideea ca am putea incepe pe la ora 8.30. Din pacate, nu erau decat vreo 25 de copii care alergau cu baloane si zmee prin piata la ora aia, si nu erau destui pentru cursul avansat de tehnici de sex oral si ultraj la adresa mandriei nationale pe care il pregateam.

Una peste alta ca intr-o aniversare onomastica de lesbiene, show-ul a mers mult mai bine decat ne asteptam si, pe langa oamenii care aveau locuri la mese, pana la sfarsit au fost inca vreo suta si ceva de oameni care s-au oprit si au stat in picioare sa ne vada. Si nici unul nu a avut varza stricata la el, ceea ce ne-a umplut inimile de o bucurie greu de exprimat in litere.

Vinerea asta facem un drum la Suceava (din nou), dar nu stiu cand si unde o sa avem show. Cum aflu, revin. Daca citeste blogul asta cineva din Suceava, oferta cu berea ramane in picioare. Cu o mica modificare: acum nu mai dau, ci vreau.

In other news, se pare ca pe vara o sa avem o serie de 8 show-uri in teatrele de vara de prin Costinesti, Neptun si Mamaia, deci daca o sa vedeti in urmatoarele doua luni pe plaja o chestie mica si amuzanta tipand intr-o portavoce, nu va repeziti sa faceti poze cu ea, e doar Costel care anunta ca puteti cumpara bilete. Eu o sa fiu animalul paros care incearca sa isi ascunda tatele in spatele unei prajini la fel de paroase care bineinteles nu poate fi decat Vio.

 Si pentru ca blogul asta a devenit prea serios in ultima vreme, cred ca e timpul sa invatam putina engleza de la japonezi. Sfatul meu e sa aveti rabdare pana la sfarsit, acolo devine savuros

Unul din ultimele comment-uri la unul din clipurile de pe Youtube, o fata de 20 de ani zice asa:

“original? nu. seinfeld wannabe. educat? nu. educatie inseamna sa stii diferenta dintre comedie si bataie de joc. talentat? nu. si un vagabond din spatele blocului e in stare sa jigneasca. arta? in nici un caz. arta are limite, astia nu au. “

Sunt mai multe parti delicioase aici.

In primul rand, treaba cu Seinfeld. Exact in ce mod ma aseman cu Seinfeld cand el are un stil total diferit, o cu totul alta abordare, alte subiecte si asa mai departe? Exact ce dintr-un clip in care vorbesc de Hrusca si de tigani ar putea duce un om cu gandul la Seinfeld? Nimic. Dar e usor de ajuns la concluzia asta, daca ai in cap o cutie de viteze cu doar o jumatate de treapta. Doar de Seinfeld stii, vrei sa ma jignesti, ergo zici ca il incerc sa il imit pe Seinfeld. Vedeti, e usor! Hai cu totii acum: “Tu ce te crezi ma, vreun Seinfeld?” Bravo, copii! Auzi povesti, cica au nevoi speciale! N-au nici pe naiba, ia uite ce frumos recita in cor!

Mai departe, ca nu sunt educat si talentat, aici are dreptul la parerea ei… desi educatie ar mai putea sa insemne si scoli facute, carti citite, cadru de referinte culturale, ma rog, o groaza de lucruri. Daca ea criteriul asta l-a ales insa, plecam fruntea si acceptam.

Partea cu arta de la sfarsit insa, asta m-a facut sa izbucnesc in ras. Ca nu facem noi arta, cu asta ma impac foarte usor, nu asta ne e scopul sau criteriul dupa care ne judecam. Nu facem arta, facem ce ne place. Dar trebuie sa recunoasteti ca “Arta are limite” e un citat magistral, si numai pentru ca are nevoie de atat putin pentru a exprima atat de mult. Atat de mult acefalism.

Rar au putut 3 cuvinte sa descrie o mai mare cantitate de simplitate mentala. Pentru tanara domnita arta are limite, muzica trebuie sa sune frumos la ureche, ce e zdranganeala asta, tablourile sa aiba culori dragute, de ce injura astia la teatru, nu mi-a placut cartea aia ca mor prea multi. Arta e ca nevasta lui Columbeanu, trebuie sa arate frumos, sa stea cuminte si sa iti toarne opere artistice in mod regulat.

Arta se defineste in functie de cat de multa respecta sensibilitatile publicului, de cat de mult se fereste sa treaca de vreo bariera, sa modifice ceva, sa jigneasca, doamne fereste, pe cineva. Arta e ce te mangaie usor pe crestet si te inveleste noaptea ca sa dormi bine. E ceva bine crescut, care vorbeste frumos, nu scuipa pe strada si da locul la batranele in autobuz. Arta e Paulo Coehlo, nu Chuck Palahniuk. Sabin Balasa, nu Jackson Pollock. HI-Q, nu Balanescu Quartet.

Domnisoara stie ceva si stie bine: Arta are 7 ani de acasa. Si  se pare ca traieste in garsoniere mici in minti inca si mai mici.

Plagiator netalentat si lipsit de educatie, primesc. Sa nu ma faca insa cineva artist, ca-l sfasii!

Am gasit la Gramo un post despre filmele romanesti care m-a uns pe suflet.  Asa e! Iar oamenii care au comentat aveau o linie telepatica cu mine: da, vreau un film superficial romanesc!

Din punctul meu de vedere de spectator, filmul romanesc mi-a dat pana acum numai lectii. O vreme mi-a placut. Dar m-am saturat! Nu mai vreau morala la sfarsit, nu mai vreau priviri incisive, cu sau fara compasiune, in lumea oamenilor saraci si apasati de nevoi, nu mai vreau garsoniere cu igrasie, nu mai vreau tonuri inchise si lumini puse cu zgracenie. Nu mai vreau burtosi in maieuri albe si femei in capot cu flori. Am trait un pic pe vremea lui Ceausescu, am vazut apoi si in “n” filme cum era, deci gata! Nu mai vreau sticle de Sana, sifoane, santiere, drame, bibelouri, mileuri. Nu mai vreau scarba altoita cu furie fermentata in frustrare si condimentata cu neputinta. Nu vreau sa simt dupa fiecare film de la care ies ca s-ar putea sa dau extemporal din el, cu subiectul “Ce a vrut regizorul sa spuna?”

Nu zic ca ce s-a facut e lipsit de valoare, dimpotriva. Dar prea mult strica. Inteleg ca avem o generatie de regizori care au simtit nevoia freudiana de a exprima ceva, de a scoate in afara, de a arata. Au facut-o intr-un mod exceptional. Au aratat niste lucruri care multa vreme au fost trecute sub tacere, uneori au dat cu pumnul in masa, alteori s-au exprimat subtil sau cu caldura. Au castigat premii si, uneori, au adus chiar si oameni in cinematografe. Au spus adevarul, au dezvaluit realitatea, ne-au scuturat si ne-au supus la catharsis dupa catharsis. 

Dar prea mult strica.

Cel mai aproape de ce imi doresc a ajuns “A fost sau n-a fost”. Au fost momente de geniu umoristic acolo, dar totul invaluit in aura clasica de saracie si, ca o fecala pe tort, a venit de nicaieri finalul ganditor si artistic care ghilotineaza ultimele 20 de minute de voie buna. European sa fie, primesc, dar sa rad pana la sfarsit! Finalul ala a fost de parca am fost gadilat pe burta o ora si apoi lovit brusc in coaie in ultima secunda.

Din tot sufletul imi doresc sa ma duc la o comedie romaneasca tembela, cu lumina si culori frumoase, cu oameni idioti si frumosi care intra in incurcaturi si au replici haioase si unde totul se termina cu bine! Vreau macar un film fara pretentii, care nu are nici un scop altul decat de a ma face sa rad si sa plec acasa cu inima usoara. Vreau un film vesel cap-coada, cu actori necunoscuti si, daca se poate, tineri. Vreau un film care sa nu vrea sa ma invete nimic altceva decat ca, nu stiu, ca nu e bine sa te pisi pe garduri electrificate, sa bei prea mult inainte de un examen sau sa ii faci poze la fundul gol prietenei tale si sa le pui apoi pe net, intelegeti voi.

Si stiu ca e plina tara de asa ceva, dar tocmai de-asta, nu mai vreau saracie! Vreau apartamente aranjate frumos, haine dragute si fete luminoase. Si vreau ca intriga sa fie despre o tampenie facuta de cineva, sa se complice al dracului de tare pentru ca exista personaje batute in cap, dar simpatice, vreau sa se petreaca totul intr-un oras mare, cu cluburi si cu petreceri si cu oameni trendy, sa fie o gagica buna si unu prost care o iubeste. Vreau Snatch. Vreau Scary Movie. Vreau American Pie.

Sau nimic din toate astea de mai sus, dar vreau sa rad cu pofta si fara vreo urma de vinovatie.

Si sa nu vad vreo urma de caruta.

Am reusit din nou sa ma enervez.

Am dat search pe Google dupa “stand up comedy”, cautare in limba romana si m-am apucat sa citesc ce mai scriu oamenii despre ce se intampla pe la noi. Si doua chestii m-au scos din minti:

Una la mana, am gasit destul posturi pe bloguri sau comentarii la diverse articole in care insi dezamagiti/amarati/amari se plangeau de “astia care fac stand up la noi”. Ziceau ca au fost si i-au vazut pe unii undeva si aia era varza, mai ales unu care era la un moment dat undeva si zicea ceva total de cacat. Daca nu ai fost destul de atent incat sa tii minte unde erai si la cine te uitai, cam care ar fi probabilitatea sa fi dat vreo sansa omului de pe scena si sa vezi daca o fi bine ce face sau nu?

In plus, un comentariu de genul asta strica treaba pentru toti cei care fac stand up comedy in tara asta, pentru ca poate tu ai fost intr-un bar unde un om beat si care se urca pe scena a doua oara in viata lui s-a facut intr-adevar de toata jena. Dar tu nu ai scris cum il chema, sau unde erai, sau ce se intampla acolo. Un alt om iti citeste comentariul si cu prima ocazie cand vede un afis al unui om/unei trupe care poate are mai multa experienta si o prezenta mai acatarii, isi aduce aminte ca a citit el undeva pe net ca la noi stand up comedy e de cacat. TOT stand up comedy. Deci, va rog eu mult, cand scrieti despre un show la care ati fost, incercati sa va aduceti aminte macar locul unde se intampla.

Doi la mana, este incredibil cat de multi oameni stiu ce ar trebui sa fie stand up comedy si apoi remarca cu regret diferentele intre ce vad si ce era in capul lor. Exista ideea asta, exprimata extrem de des, cum ca “domne, stendapu asta ar trebui sa fie mereu altfel si ala se repeta!”. Am mai scris despre asta, dar se pare ca nu am reusit sa imi scot de tot iritarea din sistem: de unde dracu’ stii tu, ma? De unde si pana cand esti sigur ca ar trebui sa fie intr-un fel sau in altul? A se nota ca nu discut reactia la show, daca te-a facut sau nu sa razi, cum ti s-a parut, aici e perfect valida orice opinie ai avea! Dar cand incepi sa comentezi cum ar fi trebuit sa fie si la ce nivele ti-a inselat tie asteptarile…

Ca nu mai razi a doua oara cand auzi o bucata de stand up, asta e, inteleg, incercam si noi ce putem, scriem in draci, probam, rafinam, mergem inainte intr-un ritm oarecare. Cand deja stii tu ca nu asa merge treaba in stand up si ai o impresie venita de nicaieri ca nu asa se face, e cu totul altceva si aici deja simt nevoia sa te contrazic cu adjective rusinoase

Aici, de exemplu, gasiti un exemplu perfect: un baiat care ne-a vazut la Noaptea Devoratorilor acum vreo doi ani. Prestatia noastra a fost intr-adevar extrem de proasta, nu aveam destula experienta, nu ne-am simtit bine in sala aia, materialul nu era exact unul middle of the road si care nu provoace reactii adverse, ma rog, ideea de baza e ca nu ar fi trebuit sa o facem la momentul ala. Si distinsul blogger are tot dreptul sa expuna pe larg de ce nu i-a placut lui ce a vazut. Dar bineinteles ca intr-un avant de sila existentiala si dezgust aprioric altoit cu o omniscienta demna de o cauza mai buna, intelectualul se arunca departe pe valurile presupunerii nefondate pana esueaza pe o plaja de idiotenie:

“Stand-up comedy. Protagonist: o mare speranta a genului. Individul se produce si in Cafe “Deco”, stabiliment condus de acelasi inegalabil Dan Chisu. Nu i-am retinut numele. Probabil ar fi fost de prisos sa stiu numele unui tip care se va stinge de pe firmament in viitorul apropiat. Sau se va apuca de altceva. Cert este ca nu le are cu stand-up comedy. Ca un actor ratat, a venit cu numarul invatat de acasa. Cateva misto-uri foarte grosolane si bancul cu “Catelus cu parul cret”. De altfel, acelasi lucru - cuvant cu cuvant - spune si la Cafe “Deco”. De unde se deduce ca e chiar o speranta a genului…”

Exact in ce dimensiune spatio-temporala alternativa actorii buni lucreaza fara text??? Se intelege din cele de mai sus ca daca stii ce vrei sa zici pe o scena, te-ai ratat. Singura cale e sa compui totul pe loc. Nu pot decat sa zic ca e bine ca ideea asta a aparut atat de tarziu in lumea in care traim, pentru ca altfel, sincer, nu prea am mai fi avut texte de teatru. Nici un actor care se respecta nu ar fi folosit un text pregatit de acasa, altfel ar fi fost ultimul jalnic, rasul curcilor, etc.

Un pic mai jos, i se reproseaza lui Bobo, caci asa il cheama pe fostul nostru coleg de trupa care e devastat in mintea subtire si snoaba, degraba strambatoare din nas a distinsului blogger, ca acelasi lucru il spune si in Deko… ceea ce e excelent din punctul meu de vedere, inseamna ca Bobo ca performer stie sa recreeze acelasi cadru si sa livreze acelasi text de mai multe ori la aceeasi intensitate. Nimic din toate astea nu reprezinta vreun pacat capital si nu cred ca ar fi vreodata imputate unui actor sau vreunei formatii muzicale. Dar pentru ca despre stand up nu stim prea multe, atunci de ce sa nu parem ca stim?!

Ca mistourile au fost grosolane, nu am cum sa contrazic, daca omului asa i s-au parut, asta e. Dar de ce nu se putea opri la a califica, oricat de oribil vroia el, calitatea glumelor? De ce a trebuit sa se avante si sa isi dea cu parerea si despre cum ar trebui sa fie, de unde si pana cand stie el ca in stand up, daca ai un text pregatit, esti nul si neavenit?

Imi vine sa urlu si eu ca Istodor: BA, MURITI! Muriti o data sa mai respiram si noi, ca ne sufoca volumul vostru de cunostinte, nu avem capacitatea sa il asimilam si sa ne adaptam in ritmul sinapselor voastre!