Bihor and after

Compunere

Ce-am facut noi in excursie

Am plecat marti noapte de la Bucuresti la Cluj, cu Vio si cu un Logan albastru inchiriat. O minunatie de masina, ceva greu de descris chiar si in vers, a carei singura si fatala slabiciune este panta ascendenta. Fata in fata cu o panta, motorul de 1.4 isi face cruce si apoi impreuneaza mainile pe piept, lasand ca marturie a trecerii lui pe acolo doar o senzatie de lipsa de putere care doare fizic. Pe langa asta, cuplul isi aface aparitia in mod surprinzator pe la 4500 de rotatii pe minut, dar isi da seama repede ca nu e invitat la petrecere ca Peter Sellers si deci dispare in jur de 4650 de rotatii pe minut, lasand in urma lui o pedala de acceleratie apasata pana la fund degeaba. Mi-nu-nat!

La Cluj, toate bune si frumoase. Plus ca erau imbracate dragut. Public bun, sala rezonabil de plina, final apoteotic cu Costel care apare atunci cand il chem pe scena la bustul gol si cu chilotii trasi peste ficat. Stiti momentele alea pe care daca le citesti nu ti se par amuzante, dar iti poti inchipui ca pe viu au fost extraordinar de amuzante? E, asta nu a fost unul din momentele alea, a fost doar Costel care a aparut pe scena la bustul gol si cu chilotii trasi peste ficat. Su-perb!

Vazut finalul finalei la terasa Karma impreuna cu taratura mea preferata de om, Darius. Un suflet mic si meschin de om obisnuit cu umilinta pe care i-o rezerva viata la orice pas, Darius este nu doar hidos fizic. El este de-a dreptul respingator chiar si atunci cand ajungi sa il cunosti si crezi cu naivitate ca vei descoperi o calitate ascunsa care sa contrabalanseze in sfarsit lozul clar necastigator pe care l-a tras la loteria sortii. In-fect!

Pe de alta parte, avand in vedere valul recent de notorietate publica si fineturi financiare iscat de asocierea lui cu nume distinse din lumea mondena a politicii (si aici ma refer in principal poza din Academia Catavencu, in care Darius apare alaturi de Ion Iliescu, Adrian Nastase si domnul din dreapta cu ocazia faptului ca Ion Iliescu vorbea la un microfon),  susnumitul a platit mancarea si bautura mea si a lui Costel. Su-per ba-iat!

Asa ca am plecat la Oradea. Unde am dat de un patron foarte misto, Andras, dar am mai dat si de vreo doua duzini de shoturi de Jagermeister stropite olecuta cu bere. S-a umplut locul pana la refuz, am facut show, oamenii au ras. Am baut cu niste oameni necunoscuti intr-un loc unde ne-au dus ei si apoi ni s-a taiat filmul ca in finalul de la Sopranos. Am ajuns la hotel si apoi ne-am trezit a doua zi dimineata, cand, tinandu-ne durerile de cap ca pe prunci la piept, am incalecat din nou bidiviul nostru de Mioveni si am purces pe cel mai prost drum din lume spre Satu-Mare.

O data ajunsi in Satu-Mare, am tras la hotel si apoi am mancat fazan la restaurantul Crenguta, o adevarata oaza de ospitalitate si calitate a serviciilor, restaurantul Crenguta va sta la dispozitie oricand doriti sa petreceti cateva clipe de relaxare alaturi de cei dragi sau cu ocazia unor evenimente speciale din viata dumneavoastra: nunti, botezuri sau taieri de mot. Rafinament. Promptitudine. Traditie. Doar la restaurantul Crenguta, situat in centrul orasului Satu Mare.

Mancarea fost atat de buna ca am simtit nevoia sa ii fac un pic reclama. Deci bun.

Am plecat la Baia Mare, unde aveam de fapt show. Acolo am avut parte de: o scena foarte inalta, un public foarte misto si probabil cel mai bun final de show, din fericire acum fara Costel la bustul gol si cu chilotii trasi peste ficat. Asta pe langa un grup de oameni prietenosi, blanzi atat la vorba cat si la port, care stiu sa imparta. Amd, prietenii stiu de ce.

Inapoi in Satu Mare, unde vroiam neaparat sa vizitam clubul de striptease de langa hotel pentru a studia ipoteza ca sfarcurile fluturate prin fata pot aduce barbatii intr-o stare de transa in care pot fi convinsi sa plateasca 20o de mii pe o bere la 0,29. Cu pasul saltat si zambete in privire am ajuns langa club, unde ne-am ofilit ca garoafa uitata pe etajera cand am auzit cum bubuiau manelele inauntru. Satui de a ne tot demonstra valoarea si talentul in fata grupurilor de manelisti beti care populeaza stripariile tarii, ne-am hotarat sa nu mai intram.  Iar scandal, iar politie, iar mame indurerate care ne blesteama ca le-am ucis fii cu o remarca usturatoare, bleah.

Asa ca am ajuns la hotel si scriu pe blog.

B-e-s-t-i-al!

Deci maine e show la Satu-Mare, in Teatru. Si duminica suntem la Zalau. Pai nu?