Pentru fumatori

Si acum vorbesc de cei care apreciaza mai degraba Jamaica decat Kentucky sau Virginia.

E bine. Ne miscam in directia buna, normala, pasnica a lucrurilor. Oamenii fumeaza trainic, in limitele bunului simt, mai peste tot, in Bucuresti asta inseamnand mai peste tot ai loc sa dai din degete ca sa aprinzi o bricheta. E ok. Suntem bine. In afara cazului unui oras din nord-vestul tarii unde a trebuit sa ne anturam cu niste oameni cu care vroiam sa fumam si deci am mers la marginea orasului intr-o fabrica unde era o cladire unde puteam sa rulam, conditiile nu sunt chiar rele.

Culmea, an electoral fiind, nu a mai fost panica obisnuita printre dealeri si au disparut campaniile de imagine ale Politiei care de obicei, cam cu 6 luni inainte de alegeri, incepea sa aresteze pusti la Sighisoara cu un joint in rucsac, cum s-a intamplat acum vreo cativa ani. Asta ca sa nu mai vorbim de neobrazarea procurorilor care incadreaza la trafic de droguri datul mai departe al jointului – sau nu stiati ca asa se procedeaza in cazurile unde se dau exemple?

Ma rog, pe fondul faptului ca brusc Politia s-a pomenit pe cap cu infractorii marunti sau maricei care au fost rapusi de dorul de casa in urma crizei din Spania sau Italia, si luand in considerare ca politicienii au fost mult prea preocupati sa se sodomizeze brutal prin santuri mass-media ca sa mai toceasca nesfarsita placa cu moralitatea, familia si valorile nationale pe la TV, am stat chill.

Racoare

Totusi, asta nu inseamna ca nu exista o eticheta

Ca urmare va rog sa intelegeti macar urmatoarele cateva reguli ce tin doar de bune maniere:

Nu oricine fumeaza orice, oriunde si oricand. Ce vreau sa zic e ca am depasit vremurile de acum 10 ani cand iarba era chiar o raritate, scumpa, un efort la care se inhamau patru oameni pentru un gram de tocatura jenanta. Acum se gaseste mai peste tot, iar acolo unde se gaseste chiar peste tot poti sa ai pana si suprize placute legate de calitate. Ceea ce inseamna ca daca vine cineva la mine dupa un show si insista grav sa mergem undeva sa fumam, mai probabil e sa incerc sa scap de acolo decat sa raman blocat cu o privire care spune: “Sa Mori Tu Ca Ai Facut Rost?”

"Vrei sa spui ca aia e... IARBA?!"

Nu fiti dubiosi. Doar pentru ca destui oameni o fac ca sa ne dea un damf de apartenenta la un grup, asta nu inseamna ca brusc orice merge. E inca ilegal. Gheorghe a patit-o urat si absolut degeaba, si, daca se intampla cumva sa credeti ca a trecut prea mult timp de atunci, aflati ca va inselati amarnic. Institutiile statului, oricat de flasce ar privi in general consumul de droguri usoare, au oricand la indemana Viagra Codului Penal care sta, naucitor, la panda pentru a provoca in organul legii niste erectii demne de o industrie porno romaneasca mai bine pusa la punct. Concluzia e ca doar daca inspirati incredere faceti oamenii sa inspire. Si asta chiar nu e cazul atunci cand, de exemplu, la Timisoara, anul asta, un baiat vroia sa ma faca sa fumez crack explicandu-mi ca e hasis transparent. In cazurile astea fac un sindrom opus lui Michael Jackson si zic: U crazy, nigga?!

"Cum adica caca transparent, frate?"

Nu inseamna nu. E la fel ca si cu femeile: ‘nu’ inseamna ‘poate’ doar pana in momentul in care ea tipa si tu i-ai smuls chilotii. La fel si aici – doar pentru ca am sansa sa ma exprim cat de cat public despre niste lucruri pe care le traiti si voi, asta nu inseamna ca brusc am ajuns vreun Ganja Guru. Uneori chiar nu am chef, nu imi pica bine sau am deja plinul facut. Nu insista. Nu o lua ca pe o jignire. Daca ai veni la mine dupa show si mi-ai oferi o bere, iar eu ti-as arata ranjind o sticla de Jack de un litru doar pe sfert goala, ai mai insista? Nu, cel mai probabil mi-ai cere din ea. Apropo de asta,

nu cere. Daca ai sa oferi, super! Dar niciodata nu cere. Vezi tu, oricum am da-o, consumul e una, traficul e alta. Vezi tu, daca te uiti mai atent, sunt mai mari sansele ca tu sa imi intinzi o capcana cand imi ceri decat ca eu sa iti intind tie una cand iti ofer. Chiar crezi ca sunt sifon? Asta ar insemna ca Jugaru sa conduca Anti-Drogul si cred ca toti stim cat de bune sunt glumele de care se tine el. Una peste alta, doar pentru ca stiu cu ce se mananca nu inseamna ca am la mine iarba tot timpul, ca am mai multa decat imi trebuie mie sau ca am destul cat sa iti mai dau si tie – un necunoscut care nu stie ca ‘Nu inseamna nu’ si care o arde dubios de obsedat de o chestie care pana la urma nu e atat de importanta in viata unui om sanatos la cap si cu viata pe sine.

Ce trebuie sa intelegeti pana la urma e ca legalizarea e doar un vis, si nici nu stiu sigur daca e unul urat sau unul frumos. S-a putea sa nu apucam vremea in care iarba e macar decriminalizata. Insa tot ce trebuie sa se intample ca sa o ardem toti asa cum ne dorim e acceptul tacit al organelor si al unui procent semnificativ din majoritatea pana la urma nefumatoare. Iar pentru asta trebuie sa o ardem toti cat putem de normal, pasnic si pozitiv, exact asa cum ne si simtim

Retineti ca nu mai e un act de bravura si oamenii incep incet-incet sa isi dea seama cat de lipsita de consecinte grave si imediate e activitatea asta – asa ca ea isi pierde incet-incet din glam si provocare. Deci nu pot decat sa sper ca tot mai multi o sa o faca, in mod responsabil si cu grija pentru siguranta lor si a celorlalti din jur, ca pe un gest la fel de banal cu a comanda o sticla de vin de la bar. Dar doar atat.

Fara show-off. Fara mandrie. Doar pentru ca asta vrem sa facem acum.

Zamolxe sa va binecuvanteze. Sau Jah Bless, cum zic ei.

---

Possibly related posts: (automatically generated)

• De actualitate…
• Shhh…