de Mine
Ni se reprosaza uneori ca nu povestim pe scena ce ni s-a intamplat in ziua aia, in loc sa folosim material verificat, bun si despre care stim ca merge… si uneori chiar o facem. Uneori merge, alteori se rade.
Asa ca am zis sa incerc si in scris treaba asta. Deci iata ce am vazut eu in noaptea asta la Romana, cu liniute:
- Doi gabori care au patrulat incet cu Loganul pe trecerea de la Mac. Simultan, doi aurolaci fugeau in reluare, si cand zic asta, va rog intelegeti, chiar pareau ca alearga, doar ca se miscau foarte incet. Trimultan, o aurolaca vremelnic imbatranita se ascundea dupa o tufa si urmarea patrula cu pupile dilatate. Gaborii se opresc 10 metri mai incolo si apoi saluta scurt, zambitor si profesional doua tiganci tarfe care se prefac ca asteapta sa aiba treaba in fata florariei. Imediat, organele se dau jos, arunca o privire vigilenta in jur si apoi incuie Loganul cu alarma. Explicati-mi, va rog, cum pot sa am incredere intr-o Politie care are intr-atat de mult infractionalitatea sub control incat isi incuie masinile cand pleaca de langa ele, noaptea in amiaza mare?
- Ajung la Everest, sau altfel zis Cantina Curvei, unde comand tot ce au si ma aleg cu trei senvisuri. Dau sa plec si vad la iesire un baiat gen bodyguard, imbracat ca un bodyguard, pe spatele caruia scria bodyguard, care, ca distractie, se arunca intre usile de sticla care se balansau dupa ce tocmai intrase un client pe una si iesise altul pe cealalta. Ajutat de o fractiune de milimetru si o miime de secunda, rateaza usile care veneau din sensuri opuse, flexeaza un pic genunchii si apoi se indreapta de spate multumit de inca o misiune bine indeplinita. Plictiseala mare. Zece minute mai tarziu sta langa niste specimene asemanatoare si aproba cat il duce capul ce le explica un baiat indesat, bortos si chel, imbracat in costum. Strajerul nostru isi intrerupe doar o clipa imbibarea in intelepciunea prea-Armani a baiatului costumat mai destept, dar mai chel, si fute o palma seaca si lipsita de interes unui aurolac care indraznise sa incalce granita terasei pustii. Se intoarce. E din nou atent.
- Spre Coloane, dau de o caseta luminoasa mare cu o reclama pentru ceva masini de spalat. Apare pe ea, logic, o masina de spalat mare si alba. In mod total ilogic, insa, apare langa masina de spalat si Cristi Chivu, fara cordeluta, dar si fara vreo expresie pe fata. Sus stau cateva cuvinte care alcatuiesc o propozitie in care se aduna si mai ilogic cuvintele Tu, Masina de spalat si Diamond. Poate ca ideea e sa te simti, ca barbat, atras de succesul lui Chivu si apoi, de undeva, sa simti ca ti-ai putea atinge telul daca ai avea macar o soseta curata in casa. Si cum asta, fara o masina de spalat de calitate superioara denotata chiar de folosirea cuvantului Diamond in nume?
Sau poate ca iti doresti, ca femeie, sa te simiti mai implinita sexual, cum ni se intampla, noua fetelor, mai tot timpul… astfel ca asociezi orgasmele imaginare pe care ti le-ar oferi Cristi Chivu, daca ar trece macar o data de aspectul tau insipid si personalitatea ta arsa la varfuri ca putinul par natural care ti-a mai ramas in cap, cu orgasmele mult mai reale pe care ti le poate oferi o masina de spalat Diamond. Intotdeauna dura ca Diamantul.
Oricum ar fi, dupa bere, masini de spalat si alta bere, capitanul Nationalei arata ca are atat de multa forta incat poate vinde orice. Chiar si pe el.
200 de metri si 14 minute mai tarziu, ajungem deci la concluzia ca Bucurestiul e un oras care are pe timp de noapte gabori speriati de hoti, bodyguarzi relaxati ca anusul unui om brusc speriat de moarte, precum si mult prea multi idioti care mananca noaptea pe strada si se holbeaza la reclame cu Chivu.

