Arhiva categoriei 'Propuneri'

By our powers combined

Pe scurt, trebusoara sta asa: noi vrem sa facem show-uri la Pitesti si la Ploiesti. Din cate inteleg, multi dintre voi vreti sa facem show-uri la Pitesti si la Ploiesti. Hai sa ne unim un pic fortele si sa iasa o data Capitanul Planeta.

Deci, daca esti din Ploiesti sau Pitesti si ai idee de vreun bar maricel, la vreo 100 de locuri, astept un mail la adresaluiteo arond gmail com.

Ne vedem acolo ;)

Treaba de miercuri

toma_web.jpgtoma_web.jpg

Daca nu il stiti pe Toma, si probabil nu il stiti, ar cam trebui sa veniti sa il vedeti. Nu de alta, dar el reprezinta nasterea scenei alternative de stand up pe la noi… si cand te gandesti ca nici nu prea o avem pe aia mainstream :) Toma merge mult pe one-linere (adica glume scurte si fara legatura intre ele) uneori absurde, dar in majoritatea cazurilor amuzante si in plus, are o mica formatie pe scena, canta la clape, e mic, blond si dragalas.

Deci intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui este: “Ce treaba grava si urgenta am eu de fapt miercuri seara de nu pot sa merg sa il vad pe Toma?”

Vrei o cariera?

Nu?  Atunci ia un job! 

Cautam sa angajam impresar/manager.

Asta inseamna un om de otel cu multiple coaie de titaniu care:

- sa creada in noi si in calea noastra neabatuta spre cele mai inalte culmi ale umorului multilateral dezvoltat;

- sa ceara bani buni pe ce facem;

- sa ne gaseasca showuri multe in locatii perfecte cu public destept (sau macar doua din astea trei );

- sa aiba un pic grija de trebusoare de piar si marcheting;

- sa fie in stare sa isi dea seama cand nu stie ce sau cum sa faca;

- sa stie pe cine sa puna sa faca ce nu stie el/ea sa faca.

Oferim:

- o karma buna;

- posibilitatea de a primi insulte creative in ore nebanuite ale noptii in cazul nerespectarii ultimelor doua cerinte din lista de mai sus;

- calatorii de neuitat cu microbuzul prin tara, hrana de la benzinarii si pisari in decoruri de vis;

- sansa unica de a ne vedea pe noi trei dupa showuri prin tara cum bem cu masura, nu futem nimic si adormim uitandu-ne pe Taraf Tv*;

- ocazia de a manca moca la carciuma lui Dan Chisu;

- acces gratuit la toate showurile de stand up comedy pe care le sustinem (in limita stocului disponibil)

*De ce nu se prinde Taraf Tv in Bucuresti? E de parca nu ai vinde inghetata in Africa.

Chiar, ma, ce-ar fi?

De fiecare data cand sunt intrebat chestii de genul “Ce ar trebui sa faca cineva care vrea sa se apuce de stand up comedy?” am un singur raspuns: “Sa se apuce sa faca stand up comedy”. Atat e de simplu. Complicat e daca esti bun sau daca vrei sa continui, dar de inceput… nu trebuie sa iti cumperi instrumente, nu trebuie sa repeti ani de zile, nu trebuie sa investesti bani. Trebuie doar sa pui cap la cap cateva glume si sa te urci pe o scena sa le zici.

Inteleg ca problema consta in ”Ce scena?” Iaca vine si rezolvarea: in fiecare luni seara, de la 21.00, in Cafe Deko se organizeaza Open Mic Night, ceea ce s-ar traduce prin seara amatorilor. Nu ca am fi noi sau altii niste profesionisti desavarsiti, dar luni seara se poate urca oricine pe scena ca sa incerce stand up.

In plus, seara e sponsorizata de 7UP, ceea ce inseamna ca exista si premii. In fiecare seara se dau niscaiv premiute si premietele, dar toti cei care apar si urca pot sa se califice in finala, care are premii in bani. Si sunt bani ok, mi se pare ca primul loc ia 300 de euro, locul 2 ia 200 si locul 3 ia 100. Nu e chiar Teleeurobingo, dar daca faci asta pentru bani, pregateste-te de dezamagiri mai mari decat a avut Monica la prima intalnire. Care a fost de fapt si noaptea nuntii.

Singurele conditii sunt asa:

1) sa ai glume originale. Sincer, ce rost are sa te urci poate o singura data pe scena si atunci sa zici ce a gandit altcineva? Iar daca planuiesti sa faci stand up comedy mai multa vreme, atunci sa iei glumele altcuiva e cel mai prost inceput posibil. Nu de alta, dar s-ar putea sa te obisnuiesti asa… si incet incet oamenii se prind ce si de unde ai luat. Nu de alta, dar vaneaza chestia asta, pentru ca 50% vin la showuri convinsi ca romanii nu sunt in stare sa faca stand up. In plus, nu crezi ca o sa te simti mai bine cand doi oameni chicotesc la o gluma de-a ta decat daca rad 20 la gluma altuia? A fi stand up comediant inseamna a fi scriitor, actor si regizor al propriului material. Va rog eu, nu fiti doar actori. E plina lumea de ei.

2) sa te dai jos cand ti se face semn sa te dai jos. Ati fi surprinsi ca asta e o problema, pentru ca in prima instanta te gandesti ca e oribil de greu sa umpli 5-6 minute pe scena, vorbind cu niste necunoscuti. In realitate, majoritatea din cei care se urca prima data greseste mai degraba prin labartire decat prin intrare la apa. Ideea de baza e ca treaba sta invers decat in sex: decat sa dureze mult si sa te simti doar tu bine, mai bine dureaza putin si ne simtim toti bine.

 Cam asta ar fi. In rest, ne vedem acolo si om mai vorbi.

Doug Stanhope. Din nou. Pana intelegeti.

Pentru ca romanii doar asta stiu. Sa injure. 

Pe cand noi am vazut de atatea ori la Comedy Central ca americanii o fac rezervat, ironic si fara sa jigneasca pe nimeni. Asta in afara cazului in care sunt negri, atunci trebuie sa topaie putin. Pentru ca americanii sunt maestrii umorului subtil, nu-i asa, doar l-am vazut toti pe Pablo Francisco facand zgomote ciudate din gat, asta e stand up comedy, nu?

Cine dracu’ s-ar gandi vreodata la ei sa injure si sa si zica ceva relevant?

Uite cine.

Enjoy. Si trimiteti un mail omului, in care sa ii spuneti ca nu asa se face treaba. Trimiteti-i un link cu Dane Cook sau cu Pablo. Comunicati-i ca americanii doar atata stiu, sa injure. Si ca stand up comedy inseamna altceva.

Va rog.

Haideti sa haidem!

Am pornit o pagina noua: Povestea moleculei de alcool din Andrei. E un experiment, si depinde doar de voi sa il facem sa mearga. Ideea de baza e sa scriem impreuna o poveste - fiecare scrie cam 6-7 randuri intr-un comment si apoi continua altcineva. Cand dau semnalul de final, toata lumea scrie varianta sa de final al povestirii si incheiem petrecerea :) Daca va bagati, faceti-o cu toata seriozitatea, nu e o frectie inutila la un picior insensibil, toata treaba are sansele sa fie publicata, cu toate sursele mentionate… deci vant in panze, energie in taste si alcool in stomace! 

Mica reclama total justificata

De-abia m-am intors din Deko, de la show-ul “Zis si facut”.

Incercati cu incredere. E un show de improvizatie, cine a vazut “Who’s line is it anyway?” stie despre ce e vorba. Cine nu, treaba sta asa: sunt mai multe probe, 7-9, in care Costel, Vio, Suzi si Micutu’, ajutati de la clape de Catalin si intre probe de mine, canta, fac scene de teatru, filme porno si prezentari cu diapozitive, precum si multe altele, totul pornind de la titluri, locuri, cuvinte si sugestii din public.

Totul e facut pe loc, nimic nu se repeta decat daca vrea vreun recuperator beat din public. In curand si clipuri din spectacol.

In fiecare miercuri seara, de la 21.00, rezervari din timp la binecunoscutul 312.97.38.

Si inca ceva. Stiu ca e fum in Deko, dar tot de la voi vine :D

Sclavie, bibelou de portelan.

Nu stiu voi cum sunteti, dar mie mi se pare ca umorul involuntar este cea mai delicioasa forma de entertainment cunoscuta omului, atat din cauza ca prostia este infinita in raport cu creativitatea, dar si din cauza ca actorii sunt absolut sinceri si deci mult mai realisti si savurosi decat orice poate mana un artist “real” in lupta.

Am prins pe OTV, acest bastion al umorului fara limite, urmatorul titlu al emisiunii lui DanD: “Sclavul personal al Andreei Raicu loveste din nou“. In paranteza fie spus, nu era vorba de lansarea unui nou album Tudor Chirila. Era acolo un baiat care dadea impresia ca o sa izbucneasca in plans la fiecare 2 secunde, si a carui durere, se pare, era ca Andreea Raicu il daduse afara din slujba lui (de sclav? poti sa fii sclav cu carte de munca? hai angajatii lu’ tata la multinationala, cu oportunitati de avansare in functie de spiritul de echipa!) si nu numai atat, dar nu ii returnase trusa de scule ce continea bormasina lui electrica, precum si un slefuitor cu care, si acum citez, “poti sa iei asa un sifonier din ala vechi, sa il faci sa arate mai bine”! Mai e nevoie sa spun ca undeva in colt scria “Senzational” ?

In primul rand, sintagma “sclav personal” e geniala, pentru ca da pe undeva impresia ca exista mai multe tipuri de sclavi: personali, publici, de stat, in leasing, etc. In fond, asa stii ca ai ajuns vedeta, cand iti permiti sclavi personali si nu mai trebuie sa folosesti sclavii altora sau ce gasesti pe drumuri! Plus ca acum, cu capitalismul asta, au aparut si sclavii impersonali, genul de sclavi care muncesc la diateza reflexiva.

 Dupa care titlul promitea sa sclavul loveste. Dar de fapt omul isi vroia bormasina inapoi.  Lovitura lui era ca a ramas fara scule si ca le-ar vrea inapoi. Omul era la DanD a doua oara, se pare, pentru ca titlul spunea clar “loveste din nou”. Deci probabil mai socase o data opinia publica acuzand-o pe Andreea de incalcat linia continua la revenirea din depasire.

Apoi a sunat Silviu Prigoana si i-a promis omului ca il ajuta sa ia un credit, daca vrea. Motiv pentru care Adriana Bahmuteanu este acum din nou la ma-sa in poarta. Numai cu gunoaie se ocupa omul asta, incredibil!

Sincer, pe mine m-a luat asa o reverie erotica construindu-mi in cap scenarii cu Andreea Raicu si grupuri de sclavi care ii fac toate poftele… care o imbaiaza in lapte de cocostarc virgin, ii mangaie pielea cu frunze ale cocotierilor bruni din Alaska si din cand in cand, daca stapana vrea, dau si o gaura cu bormasina. Asa de-ai dracu’. Si cand ei nu sunt cuminti, Andreea ii bate crunt cu o curea Gucci si apoi ii leaga de calorifer si  pune “Am sa ma intorc barbat” pe repeat pana cand sclavii innebunesc si rup cate o tacere la OTV.

In rest, toate bune, Andreea, daca ma auzi, am inteles ca ai o oportunitate de angajare la tine pe plantatie. M-am uitat cu sfintenie cand eram mic la Isaura si deci promit ca sunt sclav cuminte si ca te servesc cu fidelitate, in orice coafor m-ar duce asta. Si daca vrei, iti dau dinainte toate sculele mele. Sau una din ele in repetate randuri.

La mall

Am fost la film la mall cu prietenu’ si colegu’ Vio, si pana sa inceapa treaba ( The Prestige) am mancat papa bun bun la Coltu Verde. Stand noi, ingurgitand si holbandu-ne la diversele specimene de baietasi cu diamant in ureche si remorcile lor lucitoare, mi-am dat seama ca mallu e un fel de gradina zoologica pentru lenesi.

 Cand te duci la zoo, animalele sunt in custi, triste si tu trebuie sa bati cu piciorul toata ditamai gradina ca sa admiri tot. Obositor. E, la mall, te asezi, te intorci usor intr-o parte si animalele trec pe langa tine!. Pure genius, that is! Animale in libertate, cu iluzia fericirii. Exemplare bine hranite si, in mod ironic, totusi nehalite, cu blanite sclipitoare, forme de introdus in boala, panarame, combinatori, combinatori wanna-be, tarfulite mai mici sau mai mari… tot ce vrei si asta in timp ce stai!!!

 Diferenta suparatoare este ca, la mall, lipsesc placutele cu explicatii… adica logic ca iti dai seama cand pe langa tine trece o panarama de clasa, pentru asta nu iti trebuie mai mult de doi ochi si o sinapsa libera… dar parca detaliile fac treaba interesanta: de unde e panarama (oras, cartier), unde ii place ei sa stea (sub volan, sub patura, sub orice critica), ce ii place sa manance (Shaorma light, lichid seminal light) si de unde se trage (panarama asemanatoare, muncitoare cinstita la APACA, etc).

 Gand mic: trebuie semne pe care sa scrie “NU lasati copii mici sa dea muie panaramelor”.