Despre omul din spatele lui Teo

Sceptic, fan al drobului de sare, fin observator al detaliilor grosiere. Tanar si destept, desi uneori dau impresia unui batran prost.

Fac stand-up comedy in Cafe Deko (ceea ce mi-a devenit de curand si unica meserie si ocupatie). Sa faci stand-up e bine, e frumos, greu, de cacat, plin de satisfactii, datator de ulcer, inseamna rasete, futut femei necunoscute, cunoscut oameni dementi, baut mult, baut prea putin, fumat excesiv, stres, placere, iarasi stres, nesiguranta, elatie (daca nu stii cuvantul asta, cara-te de pe blog acum! sau pune un “f” in fata si suna-ma), speranta de mai mult si mai bine, futut inca o femeie necunoscuta, gandit, lucrat, incercat, esuat, iarasi fumat, reusit (editat pe motive de iubita stabila ). Si o antipatie inexplicabila pentru Pablo Francisco. Da, il stiu, te cred ca iti place, dar asta nu inseamna ca suntem prieteni. Sau ca mi-ai facut brusc impresia unui cunoscator fin in materie de stand up.

Uneori reusesc sa conving oamenii ca altfel nu se poate, alteori ma conving ei ca doar asa e posibil. Cate o data, transmit un mesaj de cele mai multe ori ignorat, alteori fac o gluma despre cacat. De cele mai multe ori, gluma despre cacat e mai amuzanta.

 Simt nevoia sa am mai mult respect de sine si de a imi hrani un pic orgoliul cu ramasite, dar in acelasi timp cred tot timpul in pericolul de a te crede destul de bun incat sa renunti la a mai creste.

Pana la urma, nimic nu se compara cu a face parte din primii care incearca ceva, cu a invata din greseli  si cu a simti ca e un om din 100 care chiar pricepe. Restul inca rad la gluma despre cacat. Si asta doar pentru ca e amuzanta.