Carusel

Totul in lumea asta e un carusel. Doar ca atunci cand esti *in* carusel, nu te misti tu, se misca tot in jurul tau. Tu doar stai pe loc.

Cat de greu e sa intelegi ca ce e azi cool si rar o sa fie maine la moda, poimaine ironizat, poimaine seara batjocorit, raspoimaine uitat doar pentru ca saptamana viitoare sa fie admirat ca retro si apoi admirat din nou ca fiind cool?

Daca te bucuri de ce iti place ca apoi sa fii trist ca place tuturor, nu te-ai bucurat de fapt niciodata de acel lucru. Ai vrut doar sa fii altfel de dragul de a fi altfel. Am cazut si eu in capcana asta: mi-am cumparat acum ceva vreme un tricou care mi-a placut la nebunie, scria pe el “De puta madre”… ghici ce s-a intamplat: l-am purtat de vreo doua-trei ori pana sa apara tot mai multe prin oras si apoi, oroare, sa devina moda pentru manelisti, impreuna cu vestitele tricouri “Gigolo italiano 800$”. Apoi, doar prin casa, la curatenie.

Am citit “Alchimistul” inainte sa citeasca tot omul. Mi s-a parut o carte curat scrisa, cinstita si care vorbea despre lucruri frumoase. Nimic mai mult. Apoi a citit-o tot targetul Cosmopolitan si a trebuit sa ma apar feroce dupa ce recunosteam ca am citit-o fara sa adaug si ca mi s-a parut de tot cacatul. De ce? Doar pentru ca o admira toata lumea.

Nu e drept sa iti rapeasca majoritatea placerile. Dar nu e drept nici sa renunti la ele doar pentru ca s-au inmultit adeptii. Nu e asa greu sa fii tu insuti cand toti sunt altfel, intrebarea este: poti sa fii tu atunci cand toti sunt ca tine? Chiar daca nu esti asa doar pentru ca toti ceilalti sunt la fel?

E greu sa nu urmezi turma… dar ce te faci cand turma vine dupa tine? De ce trebuie sa fugi de ea?

8 responses to “Carusel

  1. Frica. Asta as putea spune despre acest fenomen “pe care tu il descrii atat de bine in randurile de mai sus”, fenomen des intalnit printre oamenii care cred ca-s deosebiti, speciali, oamenii care considera ca-s mai destepti, mai culti, mai rafinati in gusturi, mai intuitivi etc … Frica. Firca de a descoperi ca placerile tale sunt si ale altcuiva, Frica de a cadea in comunul socialului din care faci parte, Frica de a nu fi apreciat ca unul dintre cei multi, Frica de turma … Frica de multime si de tot ce tzine de gusturi unanim acceptate si purtate …
    Refuzam sa constientizam ceea ce este evident: Nu suntem mai destepti, mai culti, mai rafinati in placeri, Nu avem placeri unice, Nu suntem non-conformisti (fiindca sunt milioane ca noi) …. singurul lucru unic de care beneficiem este “spiritul nostru” (sau as putea sa spun si suflet). aa, ar mai fi si AND-ul, amprenta retinei, amprenta digitala … deci😀 Nu va ajunge ?! Cata unicitate mai vreti ?!

    P.S. Si sa inchei “on subject”, ceea ce a vrut Teo sa spuna este ca: Nu trebuie sa ne simtim prost ca lumea a inceput cu ardoare sa vorbeasca de Cafe Deko, de Teo, de glumele lor … chiar daca unii dintre voi ati descoperit aceasta placere inainte multora. Nu conteaza. Daca ne place in continuare Teo, Vio si C. atunci nu conteaza cata lume este ca noi, fiindca tocmai asta e ideea: “ne place, de ce sa renunt la asta” ? Doar pentru ca a devenit (sau e pe cale sa devina) o trupa foarte populara ?

  2. Sentimentul “carusel” imi suna foarte cunoscut. La fel am patit si eu cu Coelho, imi cumparasem si citisem aproape toate cartile lui, de la “Alchimistul” pina la “Unsprezece minute”, imi placuse stilul, asta in perioada in care incepuse el sa fie cunoscut la noi. Ulterior m-am convins singura ca nu imi placuse de fapt asa de mult, iar dupa intitularea lui Jiji ca razboinic al luminii, nici nu imi amintesc sa fi citit Coelho in viata mea.
    Teama de a ne fi pusa o eticheta, de a fi asociati cu un anumit grup social, reflecta pina la urma dorinta noastra profunda de individualitate, individual original, pe care incercam sa il aparam cu orice pret, inclusiv prin negarea propriilor noastre sentimente.

  3. fantastica analogie..;)mai ales ca la un moment dat ti se face rau de atata invartit si te duci sa te dau singur in leagane..ca te simti mai bine;)

  4. @Mihaela : Tocmai aia e ideea, sa nu renunti la ceea ce te face pe tine ceea ce esti. Si ce daca ‘nea Jiji se considera razboinic al luminii? Mie in continuare Coelho imi aduce un zambet pe buze. Trebuie sa te detasezi de conceptul de “parerea lumii”. Asta e… suntem inconjurati de idioti. Trebuie sa tii la lucrurile care iti plac, sa nu renunti, nu-ti nega sentimentele din teama de a parea la fel cu ceilalti, nu suntem asa diferiti anyway… uneori e chiar mai bine sa te pierzi in multime.

  5. Bai nu stiu cum esti tu, insa eu n-am citit Alchimistul, ca deja stiam ca-i o porcarie, mi-am luat tricou cu Puta Madre cand n-avea nimeni si deja ma plictisisem sa-l mai port cand a aparut prin magazine, am ascultat albmele underground Parazitii, dar acum s-au stricat, e de mase; Sziget…mergeam la Sziget de cand eram mica, acum vin toti tehno maniacs si fac show acolo, e de tot cacatu, in Vama nu mai merg de la 5 ani ca sunt toti manelistii acolo.
    Plus ca nu ma imbrac din Romania, ma imbrac din Londra de la H&M, ca e exclusivist si din second-uri ca gasesti chestii vintage. Ah da si merg in Londra de ani buni, de cand nu era uber cool acest oras. Acum nu-mi mai vine sa merg acolo, deja e passe, aud ca Norvegia is it. Da vezi, ramane intre noi.
    Trendwatchingcoolhunting. Not for everyone, u know..

  6. @bianca

    sa mor daca imi dau seama daca esti ironica sau sincera🙂 in orice caz, ideea de baza era ca uneori ajungi sa apreciezi lucruri doar pentru ca nu sunt cunoscute… e un snobism aparte, si la fel ca la orice fel de snobism alunga placerea din lucrul in sine.

    nu e mai bine sa mergi la londra pentru ca iti place acolo decat sa mergi pentru ca da bine cand te intorci aici?🙂

    cool hunting e totally useless: cool-ul dispare exact in momentul in care ajungi sa il atingi, e un fel de fata morgana, e intotdeauna un pic mai departe decat pare🙂

    hai, toti oamenii unici mainile in aer!

  7. Hi hi misto subiect

    si eu am trecut prin asta, lucruri (muzica, filme, carti, haine, culori, locuri, experiente) pe care le descopeream si erau ale mele – intimitate. La un moment dat senzatia disparea si parca se instrainau, apartineau lumii si nu mai erau atat de deosebite pe cat le vazusem eu.

    Cel mai ciudat a fost cand am sesizat ca am aceeasi tendinta si la oameni, cunoasteam pe cineva in care intrezaream ceva deosebit, imi placea si la un moment dat descopeream ca nu sunt singura care gasea aceea persoana mai speciala, aceeasi senzatie de intimitate distrusa, numai eram doar EU cea care rezonase cu acel ceva, pe care DOAR eu il vazusem:)

    Da…Perspectiva bate-o vina…

    @Bianca

    multzumita tie samanta vicioasa a invidiei a inceput sa se prinda radacini pana si in mine… In tara asta mor oameni de foame si tu spui chestii din astea? of mai bianca

  8. cool e de cacat. sa fii cool e si mai de cacat.
    am fost cool cand am spus treburile de mai sus.

    daca aveti chef si timp cititi aici: http://aprozarnet.wordpress.com/2007/03/23/cool-gol/ o parere si o abordare la “cool”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s