Orice-o fi, e profi

Lasandu-ma de guma de mestecat si luandu-ma in gura cu un sconcs, in seara asta am avut placerea sa ascult cap-shuffle-coada ultimul album de la Subcarpati, care e de altfel si primul. E un album de hip-hop zice iTunes, si nu stiu ce sa cred. E mai plin de folclor decat o fantezie erotica de-a Marioarei Murarescu, dar plutesc acolo si niste beaturi grele pe langa vocea duioasa a Marei. Are de toate, are pentru hipsteri, are pentru bagabonti, are pentru urbani ca si pentru rurali reali sau inchipuiti. Si tocmai pendularea asta provoaca placere.

Albumul pluteste in spatiul aromat dintre lautari si bisnitari, dintre stana si oras, de ce nu, dintre Borges si Becali. E cacareze rotunde de oaie pe banda a treia la Universitate. E un boom-box tinut pe umar in transhumanta. E un graf dat pe un arbore secular din inima codrului.

Incepe cu o profesiune de credinta din partea artistilor, care se arata a fi lowtari intr-o lume plina de highte,

si continua cantand despre Revolutie ca si cum s-ar fi intamplat acum folcloric de mult timp, desi au trecut doar 21 de ani de-atunci. Pe de alta parte, asta inseamna doar ca democratia romaneasca poate acum sa se bucure legal de o bere in Florida, ceea ce va dorim si voua.

Aproape de final, ne dam seama uitandu-ne la cusma cu atentie ca are cusut discret un logo Nike, asta in timp ce taranul ne explica cum ca nu e asa de mare diferenta intre oieri si pimps. Altfel spus, o melodie despre ciobanul din Miorita daca i-ar fi lipsit oaia aia proasta, paranoica si turnatoare care sa ii bage ganduri negre in cap:

De asemenea, se pare ca Giurgiu e acum gangsta.

Ce artist premiat la Romanian Music Awards a reusit asa ceva? Daca era sa stam dupa Inna, nici acum nu stiam ca avem Giurgiu in tara!

Big up Subcarpati.

Downloadati albumul de pe www.subcarpati.com

25 februarie – aproape 10 iulie

Si in tot timpul asta ce s-a intamplat?

Mai nimic. Am iubit mai mult sau mai prost. Am facut show-uri mai bune sau mai proaste, primite mai bine sau mai prost. Am imprumutat niste bani vechi si am facut rost de niste bani noi. Am legat prietenii noi si am dezlegat prietenii vechi. Am ascultat rap si am trait niste hip-hop. Ma cac pe mine aiurea, doar am ascultat niste rap.

Dar fix acum stau acum linistit de niste palinca de cirese si mangaiat pe cap de niste bubble gum si ma intreb de ce naiba nu am mai postat de atata timp pe blog exact ca atunci cand, dupa prima doza de LSD, stateam transpirat pe un pat strain la 6.45 dimineata si ma intrebam de ce nu o iubesc mai mult pe mama.

Deci iata-ma. Sa speram ca nu pentru scurt timp si in nici un caz degeaba.

Fara sa fim prosti, sa radem acum la niste muzica foarte rara din genul, putin raspandit in afara celor 9 scari ale blocului B3 Bis din Titan, denumit hip hop gangsta-psihedelico-ilar cu accente mitice irlandeze:

Codu’ Penal feat. Nico – Spiridusul meu fermecat

Asta a mers pentru toti spiridusii tigani, camatari, smenari, barosani, de peste tot, se stiu ei!

Note to self: Mixing drinking and blogging is like mixing drunk teenage russian girls with HD cameras – in a couple of days it will be fun for everyone, except those involved.

Demoncratie

Un videoclip foarte smecher la ultima piesa a comboului Deliric – Silent Strike, un fel de blues dupa hora din Gloante Oarbe. Se pare ca la anu’ apare si albumul 😀

Cadou de la oamenii mei de la FacemRecords.

Compunere: Ce am vazut eu in seara asta

de Mine

Ni se reprosaza uneori ca nu povestim pe scena ce ni s-a intamplat in ziua aia, in loc sa folosim material verificat, bun si despre care stim ca merge… si uneori chiar o facem. Uneori merge, alteori se rade.

Asa ca am zis sa incerc si in scris treaba asta. Deci iata ce am vazut eu in noaptea asta la Romana, cu liniute:

– Doi gabori care au patrulat incet cu Loganul pe trecerea de la Mac. Simultan, doi aurolaci fugeau in reluare, si cand zic asta, va rog intelegeti, chiar pareau ca alearga, doar ca se miscau foarte incet. Trimultan, o aurolaca vremelnic imbatranita se ascundea dupa o tufa si urmarea patrula cu pupile dilatate. Gaborii se opresc 10 metri mai incolo si apoi saluta scurt, zambitor si profesional doua tiganci tarfe care se prefac ca asteapta sa aiba treaba in fata florariei. Imediat, organele se dau jos, arunca o privire vigilenta in jur si apoi incuie Loganul cu alarma. Explicati-mi, va rog, cum pot sa am incredere intr-o Politie care are intr-atat de mult infractionalitatea sub control incat isi incuie masinile cand pleaca de langa ele, noaptea in amiaza mare?

– Ajung la Everest, sau altfel zis Cantina Curvei, unde comand tot ce au si ma aleg cu trei senvisuri. Dau sa plec si vad la iesire un baiat gen bodyguard, imbracat ca un bodyguard, pe spatele caruia scria bodyguard, care, ca distractie, se arunca intre usile de sticla care se balansau dupa ce tocmai intrase un client pe una si iesise altul pe cealalta. Ajutat de o fractiune de milimetru si o miime de secunda, rateaza usile care veneau din sensuri opuse, flexeaza un pic genunchii si apoi se indreapta de spate multumit de inca o misiune bine indeplinita. Plictiseala mare. Zece minute mai tarziu sta langa niste specimene asemanatoare si aproba cat il duce capul ce le explica un baiat indesat, bortos si chel, imbracat in costum. Strajerul nostru isi intrerupe doar o clipa imbibarea in intelepciunea prea-Armani a baiatului costumat mai destept, dar mai chel, si fute o palma seaca si lipsita de interes unui aurolac care indraznise sa incalce granita terasei pustii. Se intoarce. E din nou atent.

– Spre Coloane, dau de o caseta luminoasa mare cu o reclama pentru ceva masini de spalat. Apare pe ea, logic, o masina de spalat mare si alba. In mod total ilogic, insa, apare langa masina de spalat si Cristi Chivu, fara cordeluta, dar si fara vreo expresie pe fata. Sus stau cateva cuvinte care alcatuiesc o propozitie in care se aduna si mai ilogic cuvintele Tu, Masina de spalat si Diamond. Poate ca ideea e sa te simti, ca barbat, atras de succesul lui Chivu si apoi, de undeva, sa simti ca ti-ai putea atinge telul daca ai avea macar o soseta curata in casa. Si cum asta, fara o masina de spalat de calitate superioara denotata chiar de folosirea cuvantului Diamond in nume?

Sau poate ca iti doresti, ca femeie,  sa te simiti mai implinita sexual, cum ni se intampla, noua fetelor, mai tot timpul… astfel ca asociezi orgasmele imaginare pe care ti le-ar oferi Cristi Chivu, daca ar trece macar o data de aspectul tau insipid si personalitatea ta arsa la varfuri ca putinul par natural care ti-a mai ramas in cap, cu orgasmele mult mai reale pe care ti le poate oferi o masina de spalat Diamond. Intotdeauna dura ca Diamantul.

Oricum ar fi, dupa bere, masini de spalat si alta bere, capitanul Nationalei arata ca are atat de multa forta incat poate vinde orice. Chiar si pe el.

200 de metri si 14 minute mai tarziu, ajungem deci la concluzia ca Bucurestiul e un oras care are pe timp de noapte gabori speriati de hoti, bodyguarzi relaxati ca anusul unui om brusc speriat de moarte, precum si mult prea multi idioti care mananca noaptea pe strada si se holbeaza la reclame cu Chivu.

Si din nou la inceput de drum

Ar trebui sa zic multumesc din inima tuturor oraselor pe unde am trecut si mai ales celor prin care am lasat urme. Ar trebui sa zic multumesc Sibiului pentru ca a luat Kapitalul in piept, ar trebui sa zic multam fain, Brasov, pentru ca ati facut show de stand up din ceea ce promitea sa fie o nunta mare, sa zic multam Iasului, care nu numai ca a umplut de doua ori Dublin Pub, dar ne-a mai oferit si cel mai misto interviu pe care l-am trait vreodata eu si Costel, la Radio Buna Ziua Iasi.

Ar mai trebui sa va anunt ca ne vedem pe 8 la Constanta, la Phoenix.

Dar nu pot sa nu va zic intai altceva:

Ne deschidem club.

The Comedy Club

Dupa niste ani de zile in care am stat in puf la Cafe Deko, am luat viata in piept si ne-am deschis un club de stand up comedy care va fi The Comedy Club.

Se numeste Club 99, e in Piata Spania, pe Bulevardul Dacia, la numarul 99, de unde si explozia de creativitate din nume 😀

Lansarea este joi, pe 12 noiembrie, si primele showuri de stand up cu noi trei vor fi vineri, 13, de la 20.00 si de la 23.00, si apoi sambata, 14, tot de la 20.00 si tot de la 23.00. Marti, pe 17, avem seara de open mic, adica seara amatorilor unde oricine poate sa urce si sa glumeste. Miercurea, deci pe 18, avem “Zis si Facut!”, show-ul de improvizatie facut pe loc cu Suzi si Micutu’. Numarul pentru rezervari este 0733.500.301, dar nu stiu daca va raspunde cineva la el in urmatoarele zile, probabil ca va functiona de luni incolo. Daca vreti sa ne imprietenim si sa aflati programul pe viitor si alte cele, iaca aici pagina de Facebook.

Pe 12 am pus la cale un fel de showcase, adica am invitat pe toata lumea care face stand up prin Bucuresti la nivel cat de cat profesional si care nu avea alti oameni de distrat prin alte orase la momentul ala. Asta inseamna ca vor urca pe scena, pe langa noi trei, urmatorii: Micutu’, Catalin Iliescu, Natanticu, Aristocratii de Toma, Sergiu si Radu, si, de ce nu, Bordea. Lansarea e pe baza de invitatie, ceea ce inseamna ca daca nu sunteti o femeie extraordinar de frumoasa care ne-a batut la cap cu portjartierul in ultima vreme ca isi doreste enorm sa vina, un prieten foarte bun din copilarie despre care crezusem timp de cativa ani ca a murit sau o prietena din copilarie care de cand n-a mai murit s-a transformat intr-o femeie frumoasa care loveste ritmic cu protjartierul… asta e, dupa cum ziceam, vineri si sambata avem showuri toti trei, adica Vio, Costel si cu mine.

In plus, ne dorim foarte mult sa aducem mai toti oamenii care se ocupa cu stand up in tara si de care nu stim inca. Pana acum stim de si am extins deja invitatii pentru Brigada 2/3 din Timisoara, Comedica si Esua din Cluj. Daca mai sunt oameni care fac asta de ceva timp si nu am auzit de ei, ne-am bucura sa ne cunoastem. Pana atunci insa, Aristocratii, Jokers, Dan Badea, Showtime, Bordea sau Micutu’ vor fi rand pe rand pe la noi, chiar daca nu toti au putut sa ajunga pe 12.

Ideea de la care am pornit cand am facut clubul asta a fost ca noi vom face showuri doar acolo, dar nu vom face doar noi showuri acolo. Ne dorim un loc deschis pentru toata lumea, care sa ajute scena de stand up sa se dezvolte si din cauza asta am repornit si serile de open mic, care sunt ca un fel de laborator in care se distileaza oameni care chiar isi doresc sa faca stand up. Deci ne-am apucat de facut palinca 🙂

Ce-a fost si ce va fi

Si am fost la Iasi, din nou, la aniversarea Centrului Comercial Carre- Felicia. Ciudat show, de obicei ne ferim ca dracu’ de spatii de genul mall, food court si alte cele, dar de data asta am avut o ditamai surpriza. Nu numai ca s-au adunat foarte multi oameni, undeva la 6-700, dar se pare ca multi dintre ei stiau si la ce si de ce au venit. Deci a iesit bine, chiar mult mai bine decat speram. Felicia sa traiasca 😀 O evaluare scurta si multe poze de acolo se gasesc aici. Si Acsel sa traiasca.

Dupa show am plecat in clubul de (asa mi s-a spus) marete fite Skin, care tocmai se redeschidea. Acolo am dat de un bodyguard la usa care, nevrand sa strice imaginea proasta pe care colegii lui de bransa au muncit ani de zile sa si-o creeze, l-a poftit pe Costel sa mediteze asupra alegerilor lui in materie de garderoba cu mieroasa replica: “Ba, aici e club. Tu asa vii in club, ba?”. Cauza incretirii pe creier a finutului strajer era o vesta cu fermoar pe care Costel o avea peste tricou, vesta care are o caracteristica evidenta oricui are doi ochi in fata si nu e bodyguard: se poate scoate. Deci Costel a scos vesta, moment in care paznicul de noapte s-a frecat la ochi uluit, necrazandu-si ochilor de transformarea ca prin magie pe care a suferit-o micul meu coleg moldovean – de nicaieri, nu mai avea vesta si putea sa intre in club. Am tras concluzia logica cum ca Skin a fost atacat sezonul trecut de o gasca de veste camuflata ca vestimentatie a clientilor si de atunci portarii au ramas cu sechele. Fie. Duca-se.

A doua zi, Costel a avut show in Dublin. Lume multa, oameni pusi pe baut si pe ras, Iasi, na! A fost bine.

Ce-o sa fie in continuare o sa fie si mai bine, ca se intampla mai rar. Anume, plecam in turneu prin nord vestul tarii si e cel mai mai lung de pana acum – 14 orase. Incepem joi cu Timisoara, Stand up in the city la Irish Time, iar apoi o luam la picior cam asa:

Sa ne vedem cu bine pe-acolo. De-abia astept sa repetam miscarea din primavara: mai un Jager, mai o gluma, o atentie, o poza, mai un film rupt in miez de noapte… va rog, ca nu mai e mult pana atunci, bagati shoturile la rece si dati fustele la scurtat! 😀

Pentru fumatori

Si acum vorbesc de cei care apreciaza mai degraba Jamaica decat Kentucky sau Virginia.

E bine. Ne miscam in directia buna, normala, pasnica a lucrurilor. Oamenii fumeaza trainic, in limitele bunului simt, mai peste tot, in Bucuresti asta inseamnand mai peste tot ai loc sa dai din degete ca sa aprinzi o bricheta. E ok. Suntem bine. In afara cazului unui oras din nord-vestul tarii unde a trebuit sa ne anturam cu niste oameni cu care vroiam sa fumam si deci am mers la marginea orasului intr-o fabrica unde era o cladire unde puteam sa rulam, conditiile nu sunt chiar rele.

Culmea, an electoral fiind, nu a mai fost panica obisnuita printre dealeri si au disparut campaniile de imagine ale Politiei care de obicei, cam cu 6 luni inainte de alegeri, incepea sa aresteze pusti la Sighisoara cu un joint in rucsac, cum s-a intamplat acum vreo cativa ani. Asta ca sa nu mai vorbim de neobrazarea procurorilor care incadreaza la trafic de droguri datul mai departe al jointului – sau nu stiati ca asa se procedeaza in cazurile unde se dau exemple?

Ma rog, pe fondul faptului ca brusc Politia s-a pomenit pe cap cu infractorii marunti sau maricei care au fost rapusi de dorul de casa in urma crizei din Spania sau Italia, si luand in considerare ca politicienii au fost mult prea preocupati sa se sodomizeze brutal prin santuri mass-media ca sa mai toceasca nesfarsita placa cu moralitatea, familia si valorile nationale pe la TV, am stat chill.

Racoare

Totusi, asta nu inseamna ca nu exista o eticheta 😉

Ca urmare va rog sa intelegeti macar urmatoarele cateva reguli ce tin doar de bune maniere:

Nu oricine fumeaza orice, oriunde si oricand. Ce vreau sa zic e ca am depasit vremurile de acum 10 ani cand iarba era chiar o raritate, scumpa, un efort la care se inhamau patru oameni pentru un gram de tocatura jenanta. Acum se gaseste mai peste tot, iar acolo unde se gaseste chiar peste tot poti sa ai pana si suprize placute legate de calitate. Ceea ce inseamna ca daca vine cineva la mine dupa un show si insista grav sa mergem undeva sa fumam, mai probabil e sa incerc sa scap de acolo decat sa raman blocat cu o privire care spune: “Sa Mori Tu Ca Ai Facut Rost?”

"Vrei sa spui ca aia e... IARBA?!"

Nu fiti dubiosi. Doar pentru ca destui oameni o fac ca sa ne dea un damf de apartenenta la un grup, asta nu inseamna ca brusc orice merge. E inca ilegal. Gheorghe a patit-o urat si absolut degeaba, si, daca se intampla cumva sa credeti ca a trecut prea mult timp de atunci, aflati ca va inselati amarnic. Institutiile statului, oricat de flasce ar privi in general consumul de droguri usoare, au oricand la indemana Viagra Codului Penal care sta, naucitor, la panda pentru a provoca in organul legii niste erectii demne de o industrie porno romaneasca mai bine pusa la punct. Concluzia e ca doar daca inspirati incredere faceti oamenii sa inspire. Si asta chiar nu e cazul atunci cand, de exemplu, la Timisoara, anul asta, un baiat vroia sa ma faca sa fumez crack explicandu-mi ca e hasis transparent. In cazurile astea fac un sindrom opus lui Michael Jackson si zic: U crazy, nigga?!

"Cum adica caca transparent, frate?"

Nu inseamna nu. E la fel ca si cu femeile: ‘nu’ inseamna ‘poate’ doar pana in momentul in care ea tipa si tu i-ai smuls chilotii. La fel si aici – doar pentru ca am sansa sa ma exprim cat de cat public despre niste lucruri pe care le traiti si voi, asta nu inseamna ca brusc am ajuns vreun Ganja Guru. Uneori chiar nu am chef, nu imi pica bine sau am deja plinul facut. Nu insista. Nu o lua ca pe o jignire. Daca ai veni la mine dupa show si mi-ai oferi o bere, iar eu ti-as arata ranjind o sticla de Jack de un litru doar pe sfert goala, ai mai insista? Nu, cel mai probabil mi-ai cere din ea. Apropo de asta,

nu cere. Daca ai sa oferi, super! Dar niciodata nu cere. Vezi tu, oricum am da-o, consumul e una, traficul e alta. Vezi tu, daca te uiti mai atent, sunt mai mari sansele ca tu sa imi intinzi o capcana cand imi ceri decat ca eu sa iti intind tie una cand iti ofer. Chiar crezi ca sunt sifon? Asta ar insemna ca Jugaru sa conduca Anti-Drogul si cred ca toti stim cat de bune sunt glumele de care se tine el. Una peste alta, doar pentru ca stiu cu ce se mananca nu inseamna ca am la mine iarba tot timpul, ca am mai multa decat imi trebuie mie sau ca am destul cat sa iti mai dau si tie – un necunoscut care nu stie ca ‘Nu inseamna nu’ si care o arde dubios de obsedat de o chestie care pana la urma nu e atat de importanta in viata unui om sanatos la cap si cu viata pe sine.

Ce trebuie sa intelegeti pana la urma e ca legalizarea e doar un vis, si nici nu stiu sigur daca e unul urat sau unul frumos. S-a putea sa nu apucam vremea in care iarba e macar decriminalizata. Insa tot ce trebuie sa se intample ca sa o ardem toti asa cum ne dorim e acceptul tacit al organelor si al unui procent semnificativ din majoritatea pana la urma nefumatoare. Iar pentru asta trebuie sa o ardem toti cat putem de normal, pasnic si pozitiv, exact asa cum ne si simtim 😉

Retineti ca nu mai e un act de bravura si oamenii incep incet-incet sa isi dea seama cat de lipsita de consecinte grave si imediate e activitatea asta – asa ca ea isi pierde incet-incet din glam si provocare. Deci nu pot decat sa sper ca tot mai multi o sa o faca, in mod responsabil si cu grija pentru siguranta lor si a celorlalti din jur, ca pe un gest la fel de banal cu a comanda o sticla de vin de la bar. Dar doar atat.

Fara show-off. Fara mandrie. Doar pentru ca asta vrem sa facem acum.

Zamolxe sa va binecuvanteze. Sau Jah Bless, cum zic ei.

Preach, Toma, preach!

Uite am gasit asta pe blog la Aristocratii si mi-a placut. Asa ca o postez aici si apoi poate sa o sa va placa si voua. Asta ar insemna ca aveti un lucru care va place in plus. Asta e bine. Deci e bine ca am postat ce am gasit. [acum ma imbratisez singur cu spatele la o oglinda si incep sa dansez incet, aruncand din cand in cand un ochi in spate la oglinda si mirandu-ma cat de mult seamana mainile femeii asteia cu ale mele. happy times!]

Asa, lasand la o parte imaginile dezgustatoare, asa grait-a Toma despre Fanta Shokata – Shokant de romaneasca:

“In primu si mai ales in primu rand, nu e “shokant” de romaneasca, pentru ca se face si in alte tari vecine.

For example, in Romania, Macedonia, and some other countries, there is “Fanta Shokata” based on the traditional Romanian and Balkan drink Socată, made from elderflower.  sursa: Wikipedia

In al doilea rand, cu sloganul “shokant de romaneasca”, ma asteptam sa vad o sticla de Fanta care mananca seminte si scuipa cojile pe jos. Sau o sticla de Fanta care isi baga pula in mata daca ii tai fata in trafic. Sau o sticla de Fanta deja desfacuta, si care vara in autobuz pute a transpiratie. Sau o sticla de Fanta in care nu e Fanta, sau nu e doar Fanta, mai e si niste Mirinda si niste Tropicana. O sticla de Fanta care a dat la ASE nu ca e proasta, ci ca sa aiba si ea o diploma. O sticla care merge la teatru, nu la stand-up, ca nu e taranca, sa se hahaie. O sticla de Fanta care are pamant sub unghii (in afara de unghia mica, pe care o curata constant, ca doar n-o s-o bage jegoasa in ureche, nu?). Ma asteptam sa vad o sticla de Fanta in maieu si sandale cu sosete.

O Fanta “shokant” de romaneasca se impinge in autobuz ca “mai e loc”. O astfel de Fanta rade la Vacanta Mare si la “La Bloc”, insa are si o gluma cu Plesu sau Patapievici pregatita, ca sa nu dea impresia ca n-are cultura. Fanta asta bea bere de oricare o fi. Bea cea mai ieftina bere, ca sa bea mai multa bere. E Fanta care poarta ochelari de soare in club noaptea si ragaie cu iz de saorma de la Dristor.

Credeam ca am sa vad o sticla de Fanta care iese la iarba verde, sa faca si ea un gratar, sa manance si gura ei un mic si niste bere. Ca e bine asa, la gratarel. Banuiam ca o sa dau peste o sticla de Fanta care pierde jumatate din viata la coada la Carrefour, ca sa ia sus-numitii mititei. Ma asteptam sa vad o Fanta care stie sa repare Dacii si sa reorganizeze echipa nationala de fotbal asa cum nici un selectioner n-a fost in stare de cand umblau Dumnezeu si Sf. Petru pe pamant.

Ma asteptam sa vad o sticla de Fanta care “merge si-asa”.  “

Garcea Octavian Dumitru

Dupa ce am vazut clipul asta era sa fac o gluma despre Doru Octavian Dumitru, dar am renuntat, ca nu-i frumos. O alta gluma cu Garcea si-a itit capul, dar a fost violent zdrobita de simtul raspunderii.  Pana la urma, nimeni si nimic cu poate fi comparat cu candoarea sodomizata brutal de un IQ subunitar pe care o afisaza pe bune politistul asta (de la minutul 2.33 pana la 4.43 se intampla magie pura). Asa ca el merita mai mult decat Doru si Mugur la un loc. Din pacate, e obligat sa traisca o singura viata si se pare ca n-a tras lozul castigator tura asta.

Cei care nu credeati ca viata bate filmul, uitati-va la film cum zace mort intr-un sant in timp ce viata zambeste stergandu-si pumnii de sange cu certificatul lui de nastere!

Dilema rasistului xenofob

Am gasit asta pe Youtube, e un comentariu la un clip de-al lu’ Roxy Manelista. Profunda mostra de gandire apartine unui suflet sfasiat intre doua frici. vladtheman2000 zice asa:

“viitorul tarii…. ce [plm sa facem ma? ca-s multi ca ei… trebuie impuscati dar daca ii impuscam ne napadesc ungurii ca o sa ramanem putini….”

Sau cum ar zice un misogin homofob: “Io as impusca toti gayii, dar dupa aia ne napadesc femeile!”