Foarte serios va zic: avem o sansa sa fim publicati, deci hai sa scriem o poveste impreuna. Eu va dau inceputul si imi rezerv dreptul sa intervin oricand. In rest, scrieti in comment-uri ce vreti, dar aveti grija de poveste, va rog. Ea e a noastra a tuturor si ar fi pacat sa ne batem joc de ea. Regulament nu exista, dar o sa il inventam pe parcurs. Cum ar trebui sa se intample lucrurile in mare: fiecare scrie cateva propozitii, nu mai mult de 6-7 randuri si duce povestea in ce parte vrea, dar fara a afecta sau nega ce s-a intamplat mai inainte. Cand e prea mult, dau semnalul de inceputul sfarsitului si fiecare scrie cate o varianta de sfarsit.
Bun. Deci ii dam drumul:
”O data ajuns de unul singur la nunta verisoarei sale, Andrei isi dadu seama ca nu era mare lucru de facut. Femeile era imbracate de sarbatoare, dar, in mod ciudat, parca toate gresisera, fiecare in felul ei: ciorapii aveau prea multe modele, pantofii aveau prea multe strasuri pe cureluse si, din pacate, sutienele aveau prea multe ture de burete in dansele. Dupa o singura privire, situatia era clara - baiatul care statea in spatele mesei lungi si incarcate de sticle va fi cel mai bun prieten al lui in noaptea asta…”
Isi lua inima in dinti si incercand sa salute pe toata lumea, ca asa se face, inainta cu pasi inceti, dar siguri catre cel pe care il alesese sa ii tina companie. Deodata, in fata lui aparu Maria, cea mai frumusica fata in sat si intamplator cea mai asortata.
- Ai venit? il intreba.
Intrebarea nu-l surprinse deloc, de cand aflase de nunta stia ca fata urma sa fie acolo, asteptandu-l.
- Da! raspunse cu un zambet tamp pe fata.
- Ti-a luat ceva, am dat drumul la petrecere de la 14.
Interesanta initiativa/provocare..nu am timp sa scriu acum..dar poate imi voi aduce aportul putin mai tarziu..
Andrei ii arunca o privire Mariei, care astepta un raspuns de la el. Expresia de pe fata lui nu spunea nimic, poate doar un usor dezgust pentru un ochi mai sfredelitor. “Ce dracu vrea asta de la mine?” ii trecu nu o data prin cap. Imediat, cazu pe ganduri. Cea mai frumoasa fata din sat vine la el, il cauta, il asteptase, il abordeaza si el nu stie cum sa scape de ea. Mai rau, chiar il agaseaza.
In tot timpul asta, Maria asteapta un raspuns, la inceput zambind, colturile gurii coborandu-i pe masura ce timpul trecea iar mina fetei lui Andrei nu dadea semne de inseninare.
Poate ca este timd si nu e in stare sa faca primul pas; daca totusi lumea in sat zvoneste adevarul, gandi Maria. Cine stie ce a facut el atata timp in padure cu Ghita, sezonul de vanatoare este doar 2 saptamani nu 2 luni cat au stat ei acolo.
Ufff, nimic din gandurile astea nu ar fi in mintea mea acum daca n-as fi vazut filmul ala “O iubire secreta pe Muntele Brockback”…
- Pai,… poate mai vorbim mai incolo, spuse Maria, dezamagita.
- Sigur, spuse el cu usurare, renuntand la expresia aia amestecata de vag dezgust si nedumerire si inlocuind-o cu un zambet natural.
Apoi se indrepta catre bar.
Adulmeca din priviri sticlele de pe rafturi. Nici bere, parca. Si nici vinul nu-i deajuns. Ar merge un Cointreau sau poate o combinatie tare de tot. Flambata. Se tot legana de pe-un picior pe altul, nehotarat. Si isi puse coatele pe bar, ridicand in acelasi timp spranceana stanga. “Asta-i culmea!”, isi spuse, aproape rostind cu voce tare. “Nici cand e vorba de o betie nu mai stiu ce vreau!!!
Mergand catre bar, gandindu-se ce ar putea comanda intr-un asemenea satuc, el baiat de Bucuresti fiind (venind numai pentru a-si alimenta setea de vanatoare in acest satuc uitat de lume), intrezari un chip familiar.
….Seamana izbitor cu Denisa, se gandi el…se apropie din ce in ce mai mult de bar, si realiza ca nu a fost decat o impresie. Denisa era cea mai frumoasa intruchipare vazuta pe Pamant.
….Cum am putut sa nu recunosc chipul ei? Oare o voi mai intalni? Trebuie sa imi iau inima in dinti si sa vorbesc cu Maria; doar e sora ei.
Si cand se gandea cum sa o abordeze pe Maria, aparu Denisa langa el, parca dinadins sa-l surprinda.
- Nu-mi iei ceva de baut? inteba ea falsa.
Trecura cateva secunda pana constientiza situatia. Uimit, Andrei se rosi si spuse:
- Sigur ca da. Spune, ce ai vrea sa bei?
- Te las sa alegi tu…
Timid, Andrei ceru barmanului ceva feminin, ceva dulce, ceva roz. Lua cele doua pahare si se indrepta spre Denisa. Dar Denisa nu mai era.
Era probabil cea mai umilitoare scena din viata lui. Era distrus. Nu constientiza foarte bine ce se intampla.
Si se indreptase din nou spre bar pentru a isi inneca amarul in cele doua pahare de lichior pentru dame. Dar la bar vazuse o figura cunoscuta care varsa siroaie de lacrimi in compania celor mai tari spirtoase. Era Maria. Distrusa, abandonata.
Andrei…
Sa o consolez pe Maria, dar de ce? Pe mine chiar nu ma intereseaza nici ea, nici Denisa nici Rashela, nu prea ma intereseaza de mine dar de altii.
Am obosit sa fac lucruri doar pentru ca asa se cade, am obosit sa dansez pe un ritm doar pentru ca asta e ritmul in ring, asa cum sunt la nunta asta total neinteresat, asa cum si altii sunt total neinteresati de mine desi poate nici macar nu-si dau seama de asta.
In fond si la urma urmei ce naiba fac eu in viata mea? Incep sa am senzatia ca se intampla fara mine iar scenaristul e lame, oricum cu siguranta paharul asta de JB se va intampla in totalitate cu mine.
Nu il mai interesa nimic. O vedea pe Maria plangand dar nici macar intrebarea “oare de ce plange si proasta aia? ” nu ii trecea prin minte. Se gandea ca alcoolul il va scoate din starea asta letargica si ii va da un tel macar in seara aceea. Se indrepta catre bar, pentru ca acolo era rezolvarea problemelor lui. Maria se uita la el pios sperand sa o bage in seama. Paharele din mana le bause pe nerasuflate iar acum ceru un coniac…
Insa coniacul ajunse direct la el in cap. Te intrebi cum? Tocmai a sosit Ghita la nunta si afland ca Andrei ii face ochi dulci Denisei, a facut o criza de gelozie si sparsese paharul plin cu bautura la el pe cap.
Maria rasufla linistita.
- Unde ma aflu? Cine esti? Ce vrei de la mine? striga Andrei in disperare, tolanit pe iarba proaspata de primavara.
- Stai mai omule linistit ca nu-ti fac nici un rau. Aurico, adu-mi si mie o compresa cu apa rece, ca-i dadu sangele din scalpu’ omului, striga batranul socru spre sotia sa.
- Ce sange? Ce s-a intamplat?
- Asta vroiam sa-mi spui tu, mai Andrei. Erai baiat asa bun. Acum, dupa 5 ani de stat la Bucuresti, vii aici in sat, in aceasta zi de sarbatoare si cauti scandal cu lumanarea?… Ce s-a intamplat cu tine, mai baiatule?
Intr-un tarziu se ridica. Isi simtea capul greu de parca trecuse prin cea mai mare doza de alcool. Ii era greu sa isi aminteasca ce sa intamplat:
- Unde sunt?!
- Vai Andrei, sunt dezamagit, ai baut atat de mult incat nu-ti amintesti nimic ?! zise batranu’ socru.
Nedumerit, baiatul din fata lui se ridica, se uitat la cei doi, incerca sa lege cateva franturi de amintiri:
- Unde sunt?!
- Hai Andrei, lasa joaca. Batranul si Aurica deja isi pierdusera rabdarea.
- Nu inteleg, care Andrei ?! Eu sunt Alex.
Asistenta ii dadu afara repede pe toti din salon si le explica scurt ca perioada de refacere in urma accidentului poate aduce pierderi de memorie. Andrei ramasese intins in pat cu ochii in tavan si nu intelegea ce se intampla in jurul lui , privind in camera putea sa observe: un buchet de flori ofilite, un poster ciudat cu Romania de la euro 2008, ramasese blocat la un televizor comutat pe un post de stiri, in dreapta ecranului vazand:23.09.2008 .
Plouat, nedumerit, Andrei iesise din salon la o scurta sedinta cu sinele unde sa dezbata ce s-a intamplat intr-un an intreg. “Cine sunt? Ce caut aici?”. Doar intrebari. Niciun raspuns.
In dupa-amiaza aceea l-a vizitat cel mai bun psihiatru din zona care l-a intrebat cate-n luna si in stele, dar Andrei, Alex, molecula de alcool, nu putea vorbi.
Si de parca nu era suficient in camera intra un tip care arata identic ca el insotit o fata, acestia il salutara cu caldura. “Visez in continuare?”. Cei doi se prezentara: Alex (fratele lui geaman) si Denisa. Ii povestira pe scurt ce se intamplase cu el si evenimentele din ultimul an, 4 luni si 2 zile: Alex s-a casatorit cu Denisa, care asteapta un bebe si s-au mutat in apartamentul lui de pe Lister. Postul de arhitect de la fima la care lucra, a fost pastrat liber cateva luni de la accident iar in acest moment este ocupat de sora Denisei, Maria. Basescu a fost reales in urma referendumului de pe 19 mai 2007.
Maria inca il mai astepta, trecuse prin multe, intreaga ei viata se schimbase, dar de fiecare data se intorcea la sentimentele profunde pe care le nutrea pentru el. In schimb Denisa inflorise. Ii statea extraordinar insarcinata si era izbitor de frumoasa.
Incercand sa-si ia ochii de la ea se intoarse catre buchetul de flori si citi de la departare biletelul. “Te ador. La multi ani! 21 mai 2007″. Nu era semnat, in schimb adierea aerului conditionat din salon aducea din directia biletelului un parfum de dama ce-i era foarte familiar.
I se deschideau treptat ochii lui Andrei. Intelegea cum stau lucrurile. Si totusi, nu putea iesi din spital cu una cu doua. In spital era monoton. Dormea de dimineata pana seara iar uneori mai avea intalniri nocturne cu o tigara la o partida de meditatii.
Pe geam vazuse un bar mic, amarat. Si dornic de filozofii la gura sticlei cu oameni la fel de ciudati ca si el, s-a furisat pe scara de incendiu a spitalului si s-a dus in bar.
Dupa 2-3 pahare de vin ieftin pe datorie, in bar a intrat Alex, fratele sau geaman.
Merge treaba!
Incercati doar sa nu schimbati tonul de la post la post
Si ma gandesc ca ar fi o regula fair ca fiecare sa poata posta din nou dupa alti 4 oameni. E ok?
..era chiar el,Alex..avea o uitatura ciudata de parca pierduse ceva.Il vazu pe Andrei si bucuros se intrepta spre el.
-Ce faci aici? te-am cautat peste tot,ii spuse pe un ton aspru in acelasi timp cu usurare..
Andrei isi muta privirea de la paharul aproape gol si…
…si raspunse putin peltic din cauza bauturii, cu o voce artagoasa: Pai bine, ma’ frate-miu, tocmai tu ma intrebi ce fac? zise Andrei, potrivindu-si halatul ponosit de molton peste pijamaua cu dungi… Ce dracu sa fac… incerc sa pun lucrurile cap la cap, sa ma dumiresc cum s-a ajuns aici. Am trait mai bine de un an fara sa stiu nimic, timp in care tu mi-ai furat femeia iubita si sor’-sa mi-a furat locu’ de munca. Visul meu de-a face cariera in capitala, ca sa scap naibii de catunu’ ala nenorocit si sa le dau peste nas la toti boii care-mi spuneau ca-s doar un taran cu figuri in cap, s-a spulberat, asa ca cel mai indicat mi se pare sa ma intorc de unde-am pornit. Adica sa ma fac iar critza, ca-n seara nuntii lu’ var-mea, si poate cand ma trezesc o sa-mi dau seama ca tot ce se-ntampla acum a fost doar un cosmar prvocat de lichioru’ ala de 2 lei pe care-l luasem pentru Denisa, de zgarcit ce sunt, si pe care l-am baut eu…
Alex a inceput sa ii aminteasca faptul ca intre el(Andrei) si Ghita a existat o scanteie si ca au fost impreuna timp de cateva luni. Iar florile primite cu parfum de dama erau de la Ghita. Ii explica mai departe cum ca Denisa niciodata nu l-a iubit pentru ca ii displaceau bisexualii.
Infricosayt, Andrei se ridica si pleaca. Era prea mult pt el sa afle ca e iubitul unui alt barbat.
Iesi vijelios pe usa barului, fara macar sa-i adreseze un cuvant de adio lui Alex. Desi mergea repede, nu stia incotro; desi tot felul de ganduri ii treceau prin cap, nu le putea organiza. Era ca si cum scaunul pe care se simtise atat de sigur si stabil toata viata incepea sa se clatine acum, iar latul se strangea in jurul gatului.
Prin acest amalgam de sentimente, dadu totusi de o farama de realitate care sa-l traga inapoi pe pamant…era 4 dimineata si ajunsese in …
ajunse in realitate - se trezi,
toata intalnirea asta cu Alex, toata discutia avuta, homosexualitatea, era un vis dupa o noapte de bauta acuta. Rasufla usurat, intra in dus si incepu sa se gandeasca care sunt urmatorii pasi in a lui viata.
Apa fierbinte, culmea, ii racorea gandurile. Se afla de mai bine de jumatate de ora sub dus. Si fara sa-si dea seama, insista cu buretele aspru pe piept, in zona inimii. Dar degeaba. Punctul acela pe care voia sa-l spele cu inversunare nu se dadea batut, de parca era o entitate vie care ii rezista. Pielea i se inrosi in acea zona. Asa ca Andrei renunta si, impaturindu-se cu un prosop, iesi din baie. “Asa mai merge!” auzi deodata de sub nodul prosopului aflat chiar din zona inimii. “Sunt molecula ta de alcool. Vrei sa-ti povestesc cum am ajuns tocmai in inima?”
Tot felul de ganduri ii treceau prin cap acum, nu mai era sigur de nimic , nu era inca sigur ca nu traieste un vis in vis. Se intreba daca trebuia sa se trezeasca si din visul acesta care l-a dus in viitor si l-a lasat acolo fara sa stie nimc despre ce a fost, si avea multe indicii sa creada asta , multe lucruri inca nu se legau in asa zisa realitate pe care o traia: de ce Maria era arhitect cand ea terminase Universitatea? de ce avea un frate geaman, care i-a aparut in vis, cand el crescuse singur la parinti ? Oare Basescu avea fata sa fie reales? Si peste toate acestea : biletul dupa masa de langa flori era datat 21.05.2007 … Se hotarase sa lase totul pe ziua ce urma,pana la urma era influentat si de alcool si sa caute explicatii la intrebarile care si le-a pus . Pana si dusul din salonul de spital il punea acum pe ganduri…
5 Dimineata.
Repetativitatea ceasului il trezi din patul lui de spital. Se ridica, usor sa nu trezeasca lumea din salon si se indrepta spre fereastra, ultima stea de pe cer isi anunta iesirea din scena … Clatindu-si privirea prin gradina spitalului observa la un moment dat statura unui individ. Era imbracat in negru si parea mai mult ireal decat real; Acest personaj misterios ii datu un fior rece lui Andrei, care se prelungi din cap pana in picioare.
- Ce face, se uita la mine?! zise Andrei cu vocea gatuita.
- Nu am nevoie sa ma uit la tine, sunt chiar in spatele tau.
Ramase perplex. Scene de groaza din ‘Psycho’, ‘Falci’ si ‘Pretty Woman’ se derulau cu repeziciune prin mintea lui. Se intoarse incet, sperand ca totul e doar o iluzie creata pe fondul alcoolemiei scazute, pentru ca el oricum devenea mai lucid dupa 2-3 pahare de tarie…si…
ar fi vrut sa guste ceva, sa simta putin din licoarea dulce a trenului spre infinit, insa limitele impuse de conditia sa de pacient al spitalului isi spuneau cuvantul. Se transpuse in spatiul ideal al carciumii preferate, bau un pahar-doua-noua de ceva verde-albastrui cu aroma de castane si vru sa initieze o conversatie cu spartanul din spatele tejghelei. ‘Merge treaba?’ ‘Nu am nevoie sa ma uit la tine, sunt chiar in spatele tau.’ Aceeasi voce apatica prevestea o umbra densa si neagra ca taciunele, un blestem nesfarsit care ar putea dainui pana cand si-ar admite chiar si temerile ascunse in cel mai indepartat cotlon al mintii sale. ‘Un astfel de deznodamant este inevitabil’, isi zise.
Cu inima batandu-i nebuneste, se intoarse brusc. “Ce-ar fi sa te intorci dumneata frumusel in pat, sa-ti luam tensiunea?” spuse femeia apatic “Pe voi astia care vorbiti singuri, ar trebui sa va transfere la 9, nu sa va tie acia”, bodogani ea, scotand un garou din buzunarul halatului. “Hai, hai mai repede, ce te uiti la mine parc-as fi vreo stafie?”
Incepuse oare sa aiba vedenii? Nu stia pe cine avea in fata. Era ceva, ceva ce avea contur si nimic mai mult. Femeia il trezise parca din vis. “Ce-ar fi sa plec? Ce-ar fi sa va duceti la dracu cu toti? LASATI-MA IN PACE!” Si incepu sa zbiere si sa se zvarcoleasca. Mintea ii juca feste, corpul ii tremura spasmodic. Ochii apropape ii iesisera din orbite, iar gura o avea inclestata. Asistenta incepu sa strige dupa ajutor.
Auzea ca prin vis ecoul vocii ei pe coridoarele spitalului… urmat dupa o vreme de sunetul unor pasi grabiti si hotarati. Din ce in ce mai aproape. Apoi niste maini care-i explorau corpul… o greutate imensa ce-l apasa ritmic pe piept… din ce in ce mai difuza… pana cand a ajuns ca un soi de furnicatura. Placuta. Intensa. Convulsiva. Similara cu euforia temporara survenita dupa multi litri de alcool…
Atunci…
…piticul zise:
-Esti cam amar, si scuipa in lateral.
Indignata de scuipatul echilateral al piticului, molecula de alcool isi aprinse o tigara si se gindi la bunica ei, celebra Coana Molecula, rapusa intr-o zi de primavara de o abstinenta crunta in care intrase cu masina dobitocul in inima caruia locuia. „Bunica nu putea suferi piticii care scuipa lateral“, isi zise ea si isi mai aprinse o tigara. Privindu-l mai atent, molecula observa ca, din fatza, piticul seamana foarte bine cu Einstein si, din profil, cu asistenta. „A dracului mai e si relativitatea asta, care…“, isi spuse molecula, dar nu mai apuca sa-si duca gindul pina la capat, fiindca Andrei incepu sa…
tremure din toate incheieturile. Capul ii vajaia, iar o durere ingrozitoare il strafulgera de parca cineva l-ar fi lovit cu parul. Imaginile se invarteau in capul lui. Dusul, spitalul, barul, scara de incendiu, visul ciudat, Ghita.
Deschse ochii, era multa lumina, iar de jur imprejur lumea era adunata sa se uite la el. Parea aiurea tot, deodata isi puse mana in cap. Il durea ingrozitor, iar cu toate puterile se ridica de jos. se uita in jur. Fixa privirea pe bar, avea nevoie de o tarie dar, se auzi o voce:
- Coane coane zise sec Ghita…
- Unde ma aflu? Cine esti? Ce vrei de la mine? striga Andrei in disperare, tolanit pe iarba proaspata de primavara.
- Stai mai omule linistit ca nu-ti fac nici un rau. Aurico, adu-mi si mie o compresa cu apa rece, ca-i dadu sangele din scalpu’ omului, striga batranul socru spre sotia sa.
- Asa se-ntampla daca te dai la femeia altuia, coane, continua sec Ghita, smulgandu-si un ciob din mana dreapta, din care inca siroia sange.
Andrei il privi dezorientat si…
… îl întrebă pe bătrân cum a ajuns acolo.
“Păi băi băteţaş. Ce ai făcut aseară?”
“???”
“Hai că-ţi zic io. Ai băut ca un porc la nuntă, te-ai dat la Denisa, consoarta lui Ghiţă. Ăsta te-a luat tare rău, şi te-a trântit în mijlocul strâzii sub privirile Denisei, care nu regreta nicio secundă ce păţeşti, dar şi sub privirile Mariei care te-a adus aici.”
“Aici unde?”
“Aici la casa ei. Noi suntem părinţii Mariei.”
Andrei isi duse mana la tampla bandajata si dezorientat incepu sa se uite in camera. O carpeta cu ‘Rapirea din Serai’ si inca una cu o caprioara, miros de usturoi si un ‘cucurigu’ frustrat - ‘De’aia am plecat din satucul asta nenorocit’. Cei doi batrani, Ghita, Denisa si Maria care ii tinea o compresa pe rana sangeranda.
“De ce nu m-ati dus acasa la ai mei?” (Sau mai bine ma aruncati in vreun sant decat sa ma vada Denisa in starea asta, se gandi Andrei.)
Incerca sa se ridice, smucindu-si capul de sub mana Mariei. Prezenta si atingerea ei il enerva. Se uita la cei din jurul lui asteptand un raspuns…
Maria ii zambi cald si incerca sa-i atinga fruntea. El se trase inapoi scancind, cu ochii inchisi a durere. „De ce tot incearca sa-mi fie pe plac? Cum as putea sa o fac sa inteleaga o data pentru totdeauna ca nu o vreau langa mine?” Gandurile ii veneau de-a valma si nu reusea sub niciun chip sa le ordoneze. In petecele de intuneric alunecau imagini venite parca din vise pe care nu si le-a amintit nicand. O vedea si pe Maria in rochia ei rosie cu buline – „buline, auzi, buline?” Vedenia se mari si se transforma intr-un instantaneu cu doua fete chicotind pe Magheru. „Denisei i-ar fi stat mult mai bine in rochia asta”, dar tocmai atunci capul incepu sa-i tiuie groaznic si nu mai avu vreme sa-i auda pe ce doi batrani tipand dupa ajutor. Nu mai simtea nimic si aerul ii parea tot mai greu de respirat. Doar pata din piept il ardea din ce in ce mai tare, vie si flamanda. „Poate una din fetele de pe Magheru era chiar Denisa… dar unde
mai pui ca intrase la sex shopul de langa Patria. Oare ii trecuse prin cap un cadou de nunta mai special? Acum, ca se gandea mai bine, parca-parca vazuse un pachet mai lunguiet prin mormanul de cadouri. Nu se poate, isi spuse, nimeni nu ar avea curaj sa faca un asemenea gest intr-un sat atat de traditionalist. Pachetul lunguiet nu putea fi decat
o sticla de lichior ieftin. Si gandul asta starni un sir de imagini care se succedau cu repeziciune si din care nu intelegea mare lucru: strasuri pe cureluse, salon de spital, dus fierbinte, vin ieftin pe datorie la bodega de langa curtea spitalului, Alex, Denisa, Maria, iarba proaspata de primavara… Si apoi negru. Nu mai auzea, nu mai vedea nimic. L-a trezit atingerea acelor buze crapate, posomorate parca de prea multe griji si prea putine surasuri. A deschis ochii si usa tocmai se inchidea cu scartaitul acela pe care l-a recunoscut. Langa pat erau doar cele doua arme de vanatoare.
si un telefon vechi care suna din răsputeri. Andrei ridică receptorul. “Sper că vii la nunta mea, vere.”
- Cu siguranta vere! Sti doar ca n-as putea lipsi de la un asemenea eveniment. Apropo, Alex ce mai face ?!
- huh? Alex? Care Alex?
Daca l-ar fi vazut de la celalalt capat al telefonului, varul lui Andrei s-ar fi prapadit de ras. Andrei arata de parca un mamut tocmai calcase pe piciorul lui insa el nu putea sa tipe pentru ca orice sunet ascutit ar fi trezit o fiara care dormea langa el: ochi bulbucati, gura cascata dar cu buzele lipite.
- Ooof, ceva CHIAR nu e-n regula, reusi sa baiguie, mai mult pentru el.
- Auzi vere, tu ai fumat vreodata atat de mult incat sa ai senzatia ca cineva fumeaza in tine?
- Esti ok sau ai baut prea mult aseara? Hai mai bine sa vorbim de petrecerea burlacilor. O facem sau nu lata?
- Bai, vreau sa vorbesc neaparat cu Denisa!
- Tu iar ai luat-o pe ulei?, spuse eneravt varul lui Andrei. A inceput sa vorbeasca alcoolul din tine, frate! De ce ai mai vrea sa vorbesti cu zdruncinata aia?
- Tu sa nu….
sa nu o jignesti pe Denisa in prezenta…
-vere dar dupa tot ce ti-a facut prefacuta aia
-dar eu..
-tu esti un tampit, alcoolul din sange vorbeste, stii bine ca Denisa e cu Ghita si nu are nici un gand sa scape de el…asa ca renunta in locul tau as incerca sa ma dau la sora-sa ca a mai crescut un pic si nu mai e slaba si urata ca o ratusca….asa ca ia atitudine si numai visa ….
-dar
-nici un dar…fa-ti un dus rece si revino la realitate stii ca perecerile la care noi am fost prezenti…..
s-au terminat nu o data pe un pat de spital, “la prietenie” cu o perfuzie cu glucoza. asa ca, lasa telenovelele si hai sa ne imbatam ca porcii ca ma insor. ma insor, fraticule!
-mda. hai, pa!
-ceaules, bulan.
dupa trei ture prin camera,andrei pune mana pe mobil si cautand in lista de numere se intreaba:”ce-ar face hulk hogan acum?”
-hei Lari,cum esti? tre’ sa merg la tara la o nunta..da,stiu,suna tentant rau, te iau oricum, nu fac fata turmei de mufloni de unu’singur. stii ca te iubesc maxim, nu? cand esti gata?
Trei doamne, si toti trei.
Andrei conduce asezat calare peste volan, aproape lipit de geam cu gura larg deschisa. “Sa le tentez”, a spus ranjind. Dupa un timp au inteles la ce se referea. In dreptul gurii cascate, pe partea cealalta a parbrizului, o pata negra se marea. Muste, tantari, doua jumatati de libelula si cativa fluturi deocamdata.
- Daca iti vine vreo pasare o sa o inghiti, ii spuse Lari.
Andrei inchise gura pentru o clipa si paru sa ramana pe ganduri. Masina o lua incet incet inspre banda cealalta. Zambi deodata si masina isi reveni.
- Trebuie sa fie proasta ca o gaina sa se izbeasca de parbriz. Iar daca mintea ii e ca de gaina, gustul nu e foarte diferit, concluziona zambind inpre cei doi pasageri.
Ce nu parea foarte convinsi.
- O sa va dau si voua o bucatica, spuse si casca iar gura.
Lari sta pe locul mortului. Tinuse neparat sa ia el acel loc pentru ca spusese ca era imbracat potrivit. Parul prins cu o bentita pe care erau montate doua antene mov iar pe fiecare umar cate o aripa de inger. Initial fusesera mai jos, pe spate, insa le turtea de scaun asa ca le-a ridicat. Ochii incercanati si mirosul unei nopti de baut completau tablou perfect al unui mort. Un mort haios, ce din cand in cand casca. Si ii mai scapa o basina. Aproape facuse o melodie din scartaitul regulat al deschiderii geamului, cu miscarea din maini ce facea geaca de piele sa mormaie si vocalizele ocazionale cu “scuze” si “ultimul, promit!”.
In spate statea…
…Catalina, intre doua cutii mari de cadouri. Era stanjenita, ar fi vrut sa stea in fata, sa nu se simta si ea o cutie frumos ornata, asezata cu nepasare pe bancheta din spate. Lari si Andrei vorbeau de-ale lor, singura ei contributie la conversatie fiind cate un chicotit sfios cand Lari “mai scapa cate una”. Cazuse pe ganduri, lacrimi ii umezeau uneori ochii… “Nici aici nu sunt importanta… de ce n-am ramas acasa asa cum am vrut de la inceput?…. Si baiatul asta chiar nu se poate abtine?! Mi se face rau de la miros..”
Auzea franturi de conversatie - bautura roz, spitalul 9, Alex… Basescu reales presedinte (!?) - dar ideea moleculei de alcool ramasa in inima ii trezi atentia, abatand-o de la a-si plange singura de mila.
O fi posibil asa ceva ? De ce venea dintr-o bautura roz, ieftina? Si ce ar fi facut in inima lui Andrei?
Care e de fapt scopul unei molecule de bautura? Astea ajung in creier de regula… Poate o fi o molecula de fericire, una care imbata ratiunea si sentimentul deopotriva.
“Andrei…” se auzi glasul timid al blondei cu ochi negri.
“Da..?” spuse acesta intrerupt dintr-un hohot de ras.
“Cum se numea lichiorul ala roz?”…
- Cum vrei tu, iubito…
“Mda, iar am gandit cu voce tare… Trebuie sa-mi fi raspuns molecula din Andrei. Ciudat, m-as fi asteptat ca o molecula de alcool sa fie mai… rafinata.
Cred ca o iau razna… incep sa am asteptari de la molecule.
Totusi, cand ajungem, voi verifica daca nu au licoare roz…”
***
Cei trei ajung la Costica, varul lui Andrei, tocmai la timp. (Ce ciudat - in vis verisoara lui Andrei avea nunta…). Emotionat si cu un aer de … mire, acesta ii intampina de la usa. Are un herpes sub buza de jos…
…pe care il tot scarpina. Apoi il lua si il muta pe gat.
Se uita la cei trei ce il priveau inmarmuriti.
- Vreti si voi unul? ii intreba ducand mana inspre buzunar. Mai am doua cred.
Catalina refuza cu o miscare a capului.
- Nu, mersi, nu imi plac, spuse Andrei incercand sa isi pastreze mina serioasa.
Se uitara toti la Lari.
- De ce nu? zise acesta, dandu-si antenutele pe spate.
Il lua din mana lui Costica si il puse pe…
… pe buza de sus la mijloc. Lari se gandi ca trebuie sa fie spontant ca sa il scoata cat de cat pe Andrei din starea de despresie.
Insa nu depresia isi facu simtzita prezenta in urmatoarele momente, ci un sentiment mai mult decat familiar pentru Andrei; molecula prinse viata in el si de data asta simtea asta in tot corpul. Crash! Boom! Bang - si vocile celor din jur se auzeau slab, imaginea se intuneca si ramase doar un punct alb in tot centrul lui vizual, simti ca totul este usor si se ridica, apoi totul se defasura cu o viteza incredibila pe langa el …
Statea in picioare langa fereastra, simtzi mirosul de spital si realiza ca este in acelasi loc in care m-ai fusese si inainte, nu era un vis. Isi revenii repede fiindca socul trecerilor nu-l mai afectau … oare ce faceam aici in fatza ferestrei ?! Ma uitam la …
- Nu ai nevoie sa te uiti pe fereastra, sunt chiar in spatele tau.
Spuse o voce pitigaiata.
Andrei se intoarse atunci si observa cum pe peretele alb din spatele sau statea agatat ceea ce parea a fi un imens…
…pitic!
“Şi ce vină am eu că tu bei? Şi ce vină am eu că tu ai halucinaţii? Şi ce vină am eu că… îmi pare rău, dar dacă nu te trezeşti repede vei buşi Olcitul bunicuţei din faţă”.
Andrei era din nou pe autostradă. Dar tocmai parcă ieşise dintr-un nor gros de fum. Şi era confuz, aiurit. “Lari, dă-mi două palme!”.
“Trage pe dreapta, nebunule ! Vrei sa ne omori? ” tipa Lari speriat.
Lari executa constiincios rugamintea prietenului sau, aplicandu-i o pereche de palme menita sa-l trezeasca…
“Treci in spate ! Toata ziua ai fost cu capul in nori…
Catalina, hai tu la volan, eu n-am permis. Pe Andrei nu-l mai lasam la volan, chit ca e masina lui.”
“Bine, dar… eu n-am prea condus in ultima vreme… si in plus, sunt prea prudenta uneori, merg incet…. Hai mai bine sa asteptam…”
Lari ia mana Catalinei in a lui, o priveste in ochi si ii spune rugator…
“Catalina…”
“Ok, ok…” spune aceasta razand si rosind usor.
“Te lasi condus de … astia? ” aude Andrei vocea dinauntrul lui.
“In propria ta masina, sa te puna sa stai cuminte in spate?… Hmm, n-as mai putea sa ma privesc in oglinda…”
“Nu.” spune Andrei… “De aici nu ma…”
mai misc!!fetele se uitara una la cealalata ..in priviri putand sa le citesti un amestec de frica si ingrijorare…au hotarat sa il lase deocamdata sa conduca el.
-M-am saturat sa fiu condus de toti si de toate..treceti amandoua in spate si lasati-ma in pace,daca nu puteti sa coborati aici!
- Pai nu putem sa coboram aici, caci suntem in miscare, spuse Catalina.
- Iar eu n-am tate, zise Lari, pipaindu-se.
Andrei se opri o clipa bulversat.
- Si nici in spate nu ne putem duce, caci cine o sa conduca? continua Catalina.
- N-am tate! striga Lari, tot pipaindu-se.
- Deci trebui sa reformulezi un pic rugamintea, Andrei.
- Am sfarcuri insa, ranji Lari. Vreti sa le vedeti?
Catalina rade in hohote, iar Andrei porneste mai departe zambind.
Sunt haiosi toti, asa.. imbracati la patru ace si nervosi sau amuzati la culme.
Andrei e in costum negru, in camasa portocalie descheiata la gat.
Lari in pantaloni negri, sacou gri si camasa mov incheiata pana sus.
Catalina… rochie neagra pana la genunchi si pantofi negri cu toc inalt. Parul lung cade in valuri matasoase pe spate, iar chipul ei exprima mister… are tristete in ochi si zambet pe buze.
Costica, varul lui Andrei, il suna, impacientat de intarziere.
“Ajungem in 5 minute” il asigura Andrei, desi nici el nu stie daca si acum se afla intr-un vis sau chiar merge la nunta.”Orice ar fi”, gandeste Andrei sigur pe ce spune, “de data asta nu ma mai ating de alcool”.
***
Cand au ajuns, petrecerea era in toi. I’au intampinat pe cei trei cu muzica si zambete. Era o imagine insolita .. o fata frumoasa incadrata de doi baieti pe care ii tinea de brat.
“Bine ati venit” spuse…
.. spuse un nene ciudat, cam ponosit dar care, probabil, se credea imbracat la patru ace. “Bine ati venit la nunta… mirilor”, caci, hac! (sughita din cand in cand) nici eu nu stiu cine se mai insoara azi!?!”.
Cei trei nu-si putura ascunde mirarea.. mai ales ca nu le venea sa creada ce auzisera. Barbatul din fata lor sughita din ce in ce mai vartos. Si parea sa nu isi dea seama ca nunta la care ii poftea pe cei trei tineri era chiar …
nunta fiicei lui..insa avand in vedere gradul alcoolemiei din sange(care era ridicat) si stadiul de nepasare in care ajunsese…socrul mic a uitat si unde se afla si cine este..
cei trei aruncand o ultima privire spre personajul ciudat s-au indepartat..indreptandu-se spre miri..dar Catalina s-a oprit deodata
-Stati!cadoul!!??unde e??
-L-a aruncat nebunul asta pe geam..eu am zis sa-l las..mai bine asa decat sa ne arunce pe noi..
Deodata, muzica incepe sa cante in semn de intampinare a noilor nuntasi. Apare Maria… zambind si indreptandu-se direct spre Andrei. Are in mana o cutie frumos ambalata, dar putin prafuita…
“Am vazut asta cazand din masina voastra…” spune ea razand cu pofta. “Mirii trebuie sa plece in cautare de cadouri? Sau care era ideea voastra?”
Catalina ii ia cadoul din mana, zambind cu o falsa amabilitate. Niciodata nu ii placuse Maria, mai ales de cand interesul ei pentru Andrei era atat de evident. “Nu se potrivesc deloc” gandea ea uneori, fara a-si manifesta sentimentele. Desi inainte o admira pe Maria pentru exuberanta ei, acum nimic nu ii mai placea : coafura i se parea vesnic nearanjata, machiajul fie prea strident, fie prea sters, iar comportamentul ei natural i se parea acum usuratic.
Cu un curaj pe care nimeni nu l-ar fi banuit la Catalina, aceasta il ia de brat pe Andrei si porneste inainte, lasand-o pe Maria tintuita locului, cu un aer uimit.
“De cand sunt ei impreuna?” intreaba Maria pe Lari.
“Eu stiam ca…”
…nu sunt”. Şi nu erau. Cătălina nu îl plăcea pe Andrei în mod deosebit. Dimpotrivă, credea că este un om cu mai multe feţe care în mod voit se închide în sine atunci când dă peste o greutate.
Dar Cătălina nu o suporta pe Maria. Şi făcuse acest lucru pentru a stârni puţină gelozie. Atâta tot.
Cei trei se aflau acum la evenimentul mult asteptat de toata lumea,mai putin de ei…fiecare era pierdut in propriile ganduri,in propria lume pe care fiecare si-o crease special pentru momente ca acestea cand lumea reala nu ii satisfacea..
Catalina nu se putea gandi decat la cum ar arata si ea in rochie de mireasa si daca va ajunge si ea vreodata sa o poarte,Lari si Andrei stateau si priveau oamneii ca pe un tablou fascinant…
intre timp domnul ciudat care i-a intampinat, a venit langa ei.Acesta avea in mana un pahar cu o bautura roz pe care i-o inmana Catalinei..aceasta…
…si-o puse pe cap si se invarti odata, apoi se opri uitandu-se la pahar. Zambi trist, dadu foc in minte rochiei de mireasa si puse paharul pe masa.
Iesi, facu cativa pasi pana la strada. Se uita pentru cateva momente la luminile masinilor, apoi facu un semn.
O masina se opri si se urca inauntru fara sa zica nimic.
Plecara.
“N-a baut…” isi spune Andrei.
“Normal ca n-a baut, ea mai are si altceva in minte decat sa cucereasca iubiri imposibile…”, spune molecula de alcool din inima lui.
“Tu cand m-ai baut, te gandeai doar la Denisa. Spune si tu… ce barbat bea in ziua de azi lichior roz ? Si inca doua pahare…
Uite, eu eram in cel de-al doilea pahar, la Denisa trebuia sa ajung eu. Ei trebuia sa ii daruiesc fericire… alaturi de tine, desigur.
Acum… ar trebui sa te fac fericit, desi esti singur? Hehe.. asta nu pot sa o fac.
Fericirea se consuma in doi, Andrei… iar supradozele se pedepsesc ; nu vezi prin cate ai trecut de cand ai baut doua pahare, in fata Mariei ? Parasit si nefericit, ai fi putut sa privesti in fata si sa vezi o fata frumoasa, care abia asteapta sa savureze licoarea cu tine…”
Andrei parca amorti. Ah, daca ar avea roata timpului, sa isi indrepte greseala….
“Bine, si acum ce fac ? ” intreba descumpanit…
Se ridica incet de la masa…Ajunse in strada…cateva picaturi de apa ii se prelinsera pe obrajii fierbinti…Un taxi opreste in fatza.
- Un taxi domnu’?
Urca in masina.Se intinse usor pe bancheta.Picioarele ii amortisera…de parca nici o picatura de sange nu mai reusea sa le strabata.
-Si…incotro domnu’?
- …la Dracu’.
Taximetristul se incrunta, parand sa nu inteleaga…
-Aa, “La Dracu’n Praznic”, localul ala deschis recent? intreaba acesta nesigur pe el… Asta vine prin spatele Primariei, nu’i asa?…
Andrei tace.
-Am auzit ca au o friptura tare buna acolo, incerca taximetristul sa lege o conversatie. Si chelneritzele alea imbracate in dracoaice… hehe… rade acesta complice.
-Da, da… dracoaice… zice Andrei automat, fara sa se gandeasca la ce spune.
In scurt timp, taxiul opreste in fata unui local cu reclame luminoase rosii, stridente. Geamurile sunt acoperite de grilaje negre, in forma de panza de paianjen, iar perdelele negre par sa ascunda o lumina ciudata. Usa este deschisa…
Intra si imediat isi da seama ca toata clientela vorbeste immigringlish si se distreaza pe cinste:
-iu are new boy to dis local, iu like some hot plaite of tradishonal “tocanitza” wiz some “tzuica”?
-meibi just “tzuica”, my intestines are not growling at this time.
Apoi se uita mai bine in jur si il/o vazu la bar.Perfect!Era the shemale.
-helau, ai am andrei,pleased of nolege.
-ai am Ladyboy,but really ai am Costica in dizgaize.go on the belly with this.ai have sicrit for iu.
-serios?ce?
-molecula ta de alcool e un nanocip ucrainean.scopul “moleculei” este…….
…”sa provoace o reactie hiper-atomica asupra ta si sa te balonezi pana explodezi.
Hahaha! Nici eu nu cred ce spun! Ne vedem mai incolo Andrei. Stai aici, nu e nevoie sa ma conduci pana la usa. Tu sa bei, eu sa traiesc”.
Lumina isi sageta ochii asemeni unor ace … si totusi reusi sa-i deschida … Suspine…Asternuturi albe , peretii albi , si … la capatul patului…
- Puiu mamii , de ce ? De ce tu ?
- De ce eu? de ce eu?…Ce atata “de ce eu”! Ajunge cu asta! Asa am avut chef! Si as repeta-o la nesfarsit… Se intelege? Si sa fie foarte clar: nu sunt puiul NIMANUI!
Apoi se dadu jos din pat caci nu mai suporta albul dimprejur.
“Vreau mai bine sa vad roz decat atata amar de alb!” isi spuse trantind cu putere usa…
si coborand in graba scarile la capatul carora o figura familiara ii zambea stangaci. Era Maria …gravida, imbracata intr-o rochie ….roz.
- Andrei, ce bine ca esti constient. Doar ce am primit o invitatie de la Alex si Ghita la nunta lor.
Si acum isi dadea seama, molecula de alcool era doar un portal subconstient care ducea direct in iad. De la nenorocitul de lichior roz capatase un pasaport gratuit catre o lume in care era nefericit si blestemat. Fiecare calatorie in lumea fantastica ii arata cat de rau poate sa ajunga viata lui si cum se simte un om in propriul iad.
Si dandu-si seama de asta se intoarse spre Maria si cu vocea plina de calm ii spuse :
- Te-ai cam ingrasat, dar nu ma supar ca vorba aia atragatoare nu ai fost niciodata
(Asteptand reactia Mariei se gandi ca un comportament anormal intr-o lume anormala este cel mai sigur drum inapoi in realitate)
Asa ca pana veni reactia sari si o musca de gat. Jetul de sange il izbi in fata, clipi ca sa isi clateasca vederea si continua sa traga cu dintii de carotida.
Cu un marait trase mai tare si ramase cu bucati din gatul Mariei in gura. Scuipa ramasitele si se uita la ea in timp ce cadea privindu-l fara sa inteleaga.
Urla si isi lua avant lovindu-i de cateva ori trupul cu picioarele, incercand sa nimiceasca si viata din el. Aluneca la un moment dat pe sange si se opri.
Rochia se potrivea cu sangele. O observatie buna, gandi. Ganduri anormale, impreuna cu actiuni anormale.
Dadu cu mana peste fata, curand-o de sange si saliva. Realitatea o fi la stanga sau la dreapta? Nu reusea sa se decida in ce parte trebuie sa continue.
Se uita din nou la Maria. Era mai mult sange in partea stanga. Stanga atunci.
Pleca.
Şi nu a făcut nici măcar un pas. Maria îi apăru din nou în faţă. Dar mai frumoasă ca niciodată. Nu era gravidă, rochia îi stătea perfect iar musca nu era nicăieri.
Şi-a dat două palme şi a înţeles că a fost doar o iluzie, un alt joc al moleculei de alcool. Se uită în spatele său şi văzuse doar clădirea spitalului. Nu de acolo coborâse. Sau…
“Andrei, ce bine că te văd! Ultima dată când ne-am văzut erai într-o baltă de sânge după nuntă. Dar ştiu şi eu cum e cu bărbaţii. Mai un păhărel, încă unul, până când îşi fac de cap. Se pare că te-ai făcut bine. Rana nu prea o mai văd.”
“?”
“Şi ce ai făcut 2 zile în spital? Nu te-ai plictisit?”
(Şi-a dat două palme şi a înţeles că a fost doar o iluzie scena anterioara, un alt joc al moleculei de alcool. Se uită în spatele său şi văzuse doar clădirea spitalului. Nu de acolo coborâse. Sau…)
O privi in tacere.
Apoi urla exasperat si ii intorse spatele. Asemenea unui mim, deschise o fereastra in aer si se arunca prin ea.
In timp ce cadea…
…fereastra lui imaginara s-a naruit odata ce s-a izbit de podeaua rece. Maria se uita la el foarte speriata si se vedea pe chipul ei disperarea. Andrei innebunise. El se ridica si se uita prin camera fara ferestre. Ar fi vrut sa-si ia viata. Viata care si-asa a fost prea cruda cu el pana acum.
Prea cruda, gandi.
Baga o mana in buzunarul pantalonilor si scoase o canistra mare. O scutura si zambi cand auzi benzina clipocind inauntru. O deschise si incepu sa ude totul in jurul sau.
-Andrei, ce faci? il intreba Maria.
-O prajesc! spuse ranjind.
Arunca canistra golita, apoi scoase alta.
-Ce prajesti?
-Viata! E prea cruda! Vreau sa ii simt gustul! Vreau sa o molfai cu placere! urla, continuand sa ude.
Deodata se opri si se uita imprejur.
-Hm, zise.
Puse canistra negolita complet pe pamant si se aseza pe ea, o expresie de exasperare si oboseala intinsa pe fata, umerii cazuti. Privea in pamant.
-Andrei?
-Da?
-Ce s-a intamplat?
Ofta, clipocind in benzina cu talpile.
-Trebuie sa ud prea mult. Si daca ploua trebuie sa o iau de la capat. Cam plictisitor.
Se uitara un timp unul la altul.
Si isi dadu seama subit, nu traieste un iad, dar nici nu se afla in realitate. E ca si cum ar trai versurile unei melodii triste…Isi doreste sa iasa din vortexul nebunesc in care se afla, nu reuseste, fata asta care il iubeste (?) il urmareste peste tot si el nu-si doreste decat sa simta ceva real.
Mormai ca pentru sine:
- Daca nu traiasec nu pot sa mor.
Cu un gest hotarat …
…se apuca sa impacheteze lucrurile din jurul sau. Lua mai intai un pahar si il arunca intr-o plasa. Tot acolo ingramadi si toate amintirile pe care le avea. Se uita de jur imprejur si se hotari sa isi ia macar un aparat de ras. Si chiar pe Maria. Cu tot bagajul facut se pregati sa plece. Gandea ca are tot ce i-ar trebui pentru o viata noua.
Isi chema molecula - doar era pasaportul lui - si ii spuse cu voce tare:
- Acum o sa ma duci unde vreau eu!…
…se indreptà spre masa sa ia cheile de la masina,dar soneria aia nenorocita incepù sa-si faca iar de cap(”of trebuia sa o scot cand am avut ocazia!”)…ezità cateva secunde in fata usii,puse mana pe maners si deschise…
…si vazu o foaie de hartie. Agatata de hartie era o mana si cobora privirea pana ajunse la cel ce detinea mana. Ramase privind la el.
Trecura cateva momente.
-Domnule, interesul dumneavoastra ar trebuie sa fie concentrat pe hartie si nu pe mine, spuse piticul.
Andrei nu clipi.
-Domnule?
Scutura nitel foaia incercand sa il faca atent.
Andrei ramase in aceeasi pozitie, privindu-l.
Piticul facu, sovaielnic, cativa pasi de step.
Nici o schimbare.
Piticul trecu la cantat opera.
Din gura lui Andrei incepu sa curga saliva, ramanand in continuare nemiscat.
Piticul, usor panicat, se opri.
Usa se deschise mai mult si aparu Maria. Lua hartia din mana piticului apoi ofta adanc uitandu-se la Andrei.
-Ma ajuti? intreba.
-Cu ce? raspunse piticul.
-Sa il bag in casa. Piticii il hipnotizeaza.
Il impinsera pe spate asemenea unei scanduri si il trasera in interiorul casei. Obosira repede asa ca il lasara aproape de intrare.
Maria multumi piticului, ii dadu o bombonica cu mentosan si il impinse pe usa afara.
Apoi se aseza si incepu sa citeasca hartia:
-Dobanda neplatita? De cand ai tu credit la banca? exclama mototolind adresa.
- Eh, cum de cand? De cand au bagat astia creditul pentru orice! Stii tu, ala cu piticii! Si mi-au tras teapa coate-goale astia. Auzi, cat de prost sa fii sa crezi ca poti face credit pentru orice. Acum am ajuns cu dobanda neplatita si cu pitici care ma agaseaza. Ce cauta ei aici oricum? Baga-i in gradina.
Asa ca Maria stranse papusile celor sapte pitici si iesi in gradina. Lua lopata, trase o groapa rapida, ii arunca inauntru. Unul statea cam pe afara asa ca il ridica si il arunca peste gard iar pe ceilalti ii acoperi cu pamant.
Piticul aruncat atinse trotuarul de doua ori, apoi se lovi cu un sunet ascutit de fundul unei masini ricosand inspre intalnirea cu asfaltul strazii, unde zdrangani cale de o clipa si apoi fu calcat de un camion.
In momentul in care roata camionului se pregatea sa invinga rezistenta elastica a materialului piticului, acesta se transforma in patru fluturi. Albastri si cu doua picatele negrele pe fiecare aripa. Trei dintre ei, caci al patrulea avea doar una, pentru ambele aripi.
Poate de la asta ii si tras sfarsitul atat de rapid, fiind mai usor fara picatelele in plus si astfel zburand ceva mai sus decat ceilalti. Suficient de sus incat sticla aruncata la nervi de catre doamna Caldarusanu, enervata de abuzurile zilnice ale sotului sau alcoolic si cu o obsesie deranjanta legata de timbrele cu pinguini, zburand in aceea clipa pe geamul bucatariei de la etajul 1, sa il loveasca, sa si-l alipeasca datorita scurgerilor lipicioase ce o adorniseau si apoi sa il faca zob, impreuna cu ea, de caldaram.
Soarta celorlati trei fluturi nu a fost cu mult mai roza, insa macar s-a intamplat un pic mai tarziu iar unul dintre ei chiar a reusit sa puncteze si in tabara cealalta - inghitit pe neasteptate de un caine ce alerga cu gura larg deschisa, cainele s-a speriat de ce a simtit in gat suficient de mult incat sa sara intr-o parte stranutand, daramand un biciclist ce la randul sau s-a rostogolit pe strada, apucand sa zica “Futui mo…” si apoi sa inlemneasca vazand cat de aproape si ce vertiginos se apropia autobuzul. Soferul, panicat, a tras de volan stanga si s-a lansat pentru un scurt timp in aer, folosind o masina parcata usor stramb drept rampa. Au murit 14 dintre cei din autobuz iar patru dintre supravietuitori au pierdut aproximativ 25% din dantura lovindu-se de barile din autobuz, fara nici o alta rana. Un singur supravietuitor a scapat neatins, un baiat de 12 ani ce se legase, amuzat, singur de scaun.
Maria nu avea de unde sa stie insa ce se va intampla, asa ca batatori pamantul micului cimitir bine, se scutura de noroi si intra in casa.
-Si bani de unde facem rost? il intreba pe Andrei.
- Nu stiu! Cere-i lui Alex, zise Maria.
- Femeie nu vezi ca o iei razna? Tu iti pui intrebari, tu iti raspunzi. Poate gasesti raspuns si la intrebarea asta: de ce dracu nu scap de tine?
Maria hohoti isteric…
…in timp ce-si rasucea o suvita de par intre aratatorul si mediusul mainii stangi.
-Daca prin a o lua razna se intelege ca TU nu pricepi ce spun, suntem de acord in privinta asta. Da, am luat-o razna.
Am luat-o razna fiindca de fiecare data cand vorbesc cu tine nu ma intelegi, am luat-o razna fiindca nu vrei sa ma asculti, am luat-o razna fiindca jignindu-ma ai senzatia ca esti mai puternic. Cand de fapt nu esti, nu esti cu nimic mai bun ca mine. Singura mea greseala a fost ca te-am iubit si ca te iubesc si ca orice mi-ai face eu te iert in continuare. Mi-as dori sa am puterea sa trec mai departe Andrei, sa uit si ultima farama de sentiment fata de tine, sa iti intorc spatele si sa nu ma uit niciodata inapoi. Dar nu pot, fiindca eu sper in continuare ca intr-o zi totul se va schimba, tu te vei schimba si vei realiza ca esti fericit cand iti sunt in preajma si ca nu vrei sa ma pierzi. Vei realiza ca molecula de alcool nu te domina pe tine ci tu pe ea si atunci eu voi fi in sfarsit fericita.
doua decunde de gandire……o overdoza de curaj si nebunie si andrei decise sa puna capat acestei agonii….” Maria….eu nu te inteleg….unde-i demnitatea ta?!….de ce te injosesti mereu in fata mea….de ce reusesti sa fii puternica cu toti numai cu mine nu?!….cand o sa realizezi ca tu nu o sa apari niciodata in fata mea asa cum iti doresti…..vei fii mereu invizibila….o umbra fidela….asa cum eu sunt pt Diana…..”
cum am fost de fapt, pentru ca acum stiu - am ceva al meu fara nici o legatura cu ea. Nu, nu la tine ma refer, ci la nenorocita asta de molecula. Stai… asta e! Daca Diana si molecula …hmmm…am gasit antidotul…
Asa cum pentru Denisa am fost invizibil, la fel sunt acum pentru Diana, care mi-a luat mintile cu toate ca ne stim de doar o saptamana…Iar daca planul moleculei n-a functionat in cazul Denisei… poate daca o conving pe Diana sa vina in nenorocitul ala de bar si sa bea din lichiorul roz voi fi salvat. Numai ca…
…Diana a plecat in State, fericita nevoie mare ca a castigat loteria vizelor. ar trebui sa iau lichiorul roz si sa incerc sa dau de ea pe acolo. cat de greu sa fie? doar ca astia nu te mai lasa cu lichide in avion. adica ar trebui sa cumpar o sticla intreaga de lichior roz. scump, nene, scump. si ultimii bani pe care ii aveam i-am dat pe nenorocita aia de rata la creditul pentru orice. of, era mai simplu cand vroiam sa o cuceresc pe Denisa. macar suntem in aceeasi tara, pe acelasi continent. ce pacat ca Denisa…
hm… master of puppets… [n-am avut rabdare sa citesc comentariile, decat vreo 6-7, asta e, insa nu mi s-a parut ca e povestea moleculei de alcool din andrei... fiecare da o nota a ceea ce-l doare mai tare in povestea asta]
Si baitzasul s-o dus la aia din capul mesei… s-o facut manga… si o inceput sa se ia de domnisoare… mai mult sau mai putin imbracate… la un moment dat… din cauza nivelului de alcool din el… Andrei se baga in seama cu o duduie… care era dupa el cea mai tare de la bal… super tipa 90 60 90 picoare fumoase corp perfect…
Se apropie de ea si zice… pot sa va ofer ceva de baut… la care din spatele lui apare o duamna care si ea la randul era 90 60 90, dar numa fatza si il striga indignata… Andrei u in loc sa lucrezi la mate umbli lerla prin orash! Nesimtitule treci aks… nu te mai joci pe calculator 3 zile!
Femeia se apropie, se apropie si PAC! o palma. totul devine negru. Ce-a fost asta? Era mama? Aia era mama?
Molecula statea pur si simplu si se uita in gol, ca intr-un colaps mental: “La naiba, m-am ramolit de tot. nici nu mai am inspiratie..” Se cauta prin buzunare si gasi, intre doi electroni, bricheta. Isi aprinse o tigara, ultima din pachet, si inchise ochiii.
Andrei simti iarasi cum ii batea inima prea tare, asa de tare incat simtea ca ii va sari din piept. “Ce-i cu mine?” Deschise ochii si vazu ca prin ceata, barul, sticlele, si vocile din jur ii lovira deodata timpanele. In mana tinea din nou paharul plin cu lichiorul roz. “Ce culoare gretoasa. cine m-a pus sa comand porcaria asta?” se gandi el. Si apoi se hotara. Va termina o data pentru totdeauna cu jocul asta stupid, va scapa de lucrul sau chestia il obliga sa traiasca din nou si din nou aceleasi lucruri, care ii inundau obsesiv creierul. Nu mai era sigur de nimic, nici de cine era, nici de ce se intamplase cu denisa, cu maria, cu ghita, cu toate fetzele care ii ramasesera in memorie.
Apuca cu doua degete paharul si inchise ochii, ca si cum spargerea lui i-ar fi hotarat destinul. In aceeasi clipa…
Si-ar fi dorit atat de mult sa sparga blesteamatul ala de pahar si sa isi recapete viata…dar cu cat dorinta ii era mai infocata cu atat isi dadea seama ca in nenorocita aia de licoare se cufundase viata lui..se gadea:”oare daca sparg paharul voi muri?!”era din ce in ce mai tulburat si parca se cunfunda si el de tot in lichiroul roz..
“NU, cum naiba sa mor daca sparg paharul? Deja nenorocita asta de bautura a intrat in stomacul meu candva. M-a cam napadit. Si e clar ca nu mai am nevoie de o alta doza de prostie cronica de culoare roz. Mai bine plec de aici si imi vad de viata mea, ma fac bautor constant de ceai si in ciuda moleculei de alcool, ma apuc si de fumat. Duca-se dracului si diana si ghita si nuntasii. Maria? Ma plictisea candva, dar realizez ca de fapt mi-era teama de ceea ce simteam eu pentru ea. Am dat-o in boala betivului pe la 3 dimineata: introspectia.” Cu aceste ganduri relativ optimiste, Adrei se hotari sa iasa din cercul vicios descris practic de patima proprie si personala si…
… a realizat ca e un cretin. A uitat pana si numele celei pe care o iubise candva: Denisa. I-a spus Diana. Un rictus amar ii atarna in coltul buzelor realizand ca o biata molecula de alcool i-a bulversat mintea. Asa ca…
S a hotarat sa lase in urma viata bolnavicioasa de pana acum si sa scape din patima viciilor care incepeau sa puna din ce in ce mai mult stapanire pe el. Zile intregi a stat si s a gandit la schimbare..a incercat din rasputeri sa puna cap la cap prioritatiile, sensul lui in viata. Cum nehotararea, nesiguranta si depresia care pana acum i au dominat viata se hotara..
…sa schimbe molecula de alcool pe o molecula de cocaina, mai ales ca cea care il dezvirginase era coca a lui tusa’ maritza a lui chioru de vale, care molecula de cocaina se va intalni pe o banca a unui organ, cu molecula de alcool si vor discuta : demult esti prietena lu’ asta? de cand s-a nascut ….da? cum asa? pai la nastere nu aveau spirt si l-au dezinfectat cu alcool…..dar tu cu ce ocazie prin el ? pai era racit si i-a zis cineva sa incerce cocaina ce o sa -i ia raceala cu mana desi cred ca o sa o i-a in mana pana la urma fiindca………
si uite asa s-a nascut “tanar si nelinistit”
, prea tare ideea…prea marfa iese….daca ii punem si un generic cu maria “suflata” de un foen si cu andrei cu un trandafir in gura…tanar si nelinistit va fi TOTAL depasit:))
A realizat ca total depasite sunt ideile unora de a-l arunca intr-un amalgam de cretinatati, chiar daca ele sunt gandite, asa-zis, beletristic. A revenit la ideea de optimism care, desi in vremuri extrem de grele, a intors fata lumii catre el. A hotarat ca un adult, fie el stapanit de un viciu formal, poate fi in stare sa depaseasca euforia bahica ce l-a cuprins dintr-o doza prea mare de elatie. A spune ca a fost doborat de propriile sale idei ar fi un superb eufemism. A lasat de o parte absurdul, frica de el insusi, gandurile negre ale celor care-l doreau invins si a reactionat:
-Andrei, esti prost. Atat de prost incat ai impresia ca te conduce un amalgam. Un amalgam de idei personalizate, nicidecum coerente sau binevoitoare.
S-a uitat peste umar si a vazut o mana delicata care il mangaia.
-Ai venit?
-Sunt alaturi de tine, spuse Maria zambind suav.
Fata lui s-a luminat si a inceput sa spere ca lumea nu-l va mai folosi ca instrument de sters pentru propriile dejectii cvasi-intelectuale. A inceput sa creada ca va gasi si oameni care il vor sustine in simbioza dionisiana cu molecula proprie si nu-l vor arunca din nou in abisul curentilor de aer prezenti la inaltime neurologica. Asa ca, ii zambi la randul sau Mariei si…
independent de vointa ta….ceea ce se intampla in povestea asta voi copia….si voi face un film…pe care ti-l voi trimite;)). asta daca nu ma accepti si pe mine sa joc in filmul asta pe care mai mult ca sigur tu il vei face:). cred ca ar fi prima poveste “din popor” cu adevarat “din popor”:P
…se gandi: “oare pot sa ma las iubit? Oare pot sa las in urma tot ceea ce am vrut pentru mine si sa traiesc linistit?”
Nu, era prea mult pentru mine…isi dorea prea mult licoarea care il linistea si care-i alimenta visele, de acum nu mai era doar o molecula, se facusera sute, mii, trebuia sa le hraneasca
-Nu pot…
-Ce nu poti? spuse Maria, tragandu-l inapoi spre realitate, stii ca sunt langa tine, asa am fost intotdeauna.
O iubea, dar ceva din el ii spunea sa plece, sa fuga departe de ceea ce se putea transforma in banalitate.
Deodata, ii trecu prin minte cel mai nebunesc gand…
Sa plece dupa Diana in America ! Pai da …cu talentul lui ar putea fi actor la Hollywood , ca doar a trecut printre atatea in viata asta : Maria , Denisa , piticii , molecula , ce mai … scoala vietii. Dar ce fac cu dobanda neplatita ? Se gandeste el. Oare Maria o sa vrea sa plateacsa atatea mii de euro ? Oare are bani ? Are cum sa ii produca ? Si atunci sa gandi sa ii propuna ceva Mariei :
baiatu era tacut…andrei il intreba:spune prietene de ce stai singur aici?ai ceva p suflet?poti sa-mi spui nu e nicio problema
-in primu rand schhhhhh in al doilea rand iti zik dak vii ku mn in camara asta,io iti arat P+8a mea giganta, iti relatez o scurta istorioara a ei, iar apoi tu fugi dupa mine prin oras cu toti nuntasii sa ma prinzi.k asa am vz io intr-o reclama shi mi s-a parut cool.k?
Cand, andrei auzi astea pleca de acolo si uitanduse la o tanara domnisoara care tocmai intra,dulce si suava ca o bivolita filtreaza cu ea si cu usurinta ii cedeaza. Fuge cu ea in fan se dezbraca amandoi se saruta romantic el incepe sa o suga de sfarc cand simte ceva lichid si intreaba:
-Ce a fost aia, lapte?
-Nu, un cos.
Andrei scarbit zice sa treaca peste asta si coborand mana spre biligongutza simte…
cum mii de de furninici i se urca pe degete, pe mana, pe brat…
deodata, speriat se trezeste, cazand de pe scaunul din lemn putred. isi ducea mana prin par, cand vazu in fata lui o fetita de 4 ani care ii varsa bomboane mici, lipicioase, de toate culorile pe camasa mai devreme curata. intr-adevar era la nunta varului sau care intre timp devenise un advarat fiasco. aburul de alcool amestecat cu fumul de tigari iefitine, apa de toaleta “FARMEC”…ii intepau narile. de nicaieri, apar Lavi si Catalina, razand si filtrand pueril. copiliota o zbughise.
- ce faci mah pe jos? spuse Catalina ironic..
- nimic…nu stiu..am avut un vis, de fapt mai multe vise…adik…cacat!!
- “cool!” spuse ranjind Lavi, ranjet ce se transforma intr-o gluma f amuzanta pentru el si pentru Catalina…
- auzi, frate da tu nu ai simtit cand pustoaica aia mica iti ardea fata cu bricheta???? si iarasi au incaput sa rada..
imi venea sa-i injur de mama pe amandoi, dar mi-am dat seama ca……