Nu stiu daca a mai discutat cineva subiectul, dar cred ca e momentul sa rupem pisica de parca ar fi un certificat de casatorie cu Marioara Murarescu.
BAIETI, AVETI PE VOI PAIETE!
Spre oroarea sufletului meu, anul asta se poarta la baieti tricouri, blugi si probabil chiloti cu paiete, strasuri si sclipici. Si ca sufletul meu sa fie exfoliat de orice ramasita de sensibilitate ar mai putea avea, pe sub paietele astea mai sunt trase si niste dungi roz, galbene si alte elemente de curcubeu. Nu prea am treaba cu moda decat in sensuri largi si va jur ca nu o sa pun vreodata ceva asemanator pe mine, dar reactionez pentru ca ma doare mai tare decat un creion infipt in ochi cu furie nefondata.
Unu la mana, moda o fi moda, dar cred ca mai trebuie sa ai si un filtru prin care treci hainele pe care le cumperi. Doar pentru ca e posibil sa porti paiete nu inseamna ca *trebuie* sa porti paiete. Adica exista luptatori de K1, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti iei pumni in fata ca sa faci un ban. Exista in lume gay si lumea stie de ei (bine, mai putin in cazul lui Fuego), dar asta nu inseamna ca trebuie sa te futi in cur. Desi si una si alta sunt la moda tot timpul, in locuri si medii diferite.
Dar sa porti paiete inseamna sa arati ca unu care se fute in cur si in acelasi timp ca unu care merita pumni in fata, toate la un loc. Ceea ce e dificil si pentru cei care sunt foarte gay, ei uneori pot sa fie simpatici, sa picteze sau sa cante subtire si sa ne califice la Eurovision.
Stiti ca vreti sa continuati sa cititi chestia asta deci hai sa ne punem o intrebare…
Ce s-a intamplat cu noi de am ajuns la concluzia ca e ok sa purtam paiete colorate pe tricouri roz?
Barbatii sunt din ce in ce mai castrati, in timp ce femeile raman femei. Vad viitorul ca pe o lume 100% lesbiana. Nu ca ar fi vreo problema cu asta, dar o sa mai ramana oare vreun barbat care sa si aprecieze chestia asta? Deja am stabilit ca in ziua de azi e ok, ca barbat, sa mergi la hair stylist, sa te epilezi pe piept, la sprancene, sa iti faci manechiura, pedichiura, sa porti roz si acum PAIETE! Si nu numai atat, in unele cercuri excesiv de flatulente, e chiar recomandabil sa faci toate cele de mai sus, daca vrei sa ai sanse la vreo femeie care face exact aceleasi lucruri! Unde e limita, chiar o sa vina si ziua in care trebuie sa ne vina si ciclul ca sa mai putem sa futem ceva de sex opus?
Pana la urma, cum dracu’ de se intampla? E oare vorba doar de spiritul de turma? Si daca oricine o fi care dicteaza trendurile in lume chiar are puterea de face ce vrea din mai mult de jumatate din tinerii lumii, nu e oare mai periculos decat era Saddam? Eu vad nasterea tendintelor actuale ca pe un pariu facut intr-o noapte cu kile de coca si cisterne de sampanie intre doi designeri cu sufletul vandut Satanei. Unul dintre ei, cu ochii storciti si creierul zdrente, a zis ca ii trebuie doar un an sa puna paiete pe tricouri roz si sa reuseasca sa ii faca si pe cei care nu viseaza in moduri murdare la castraveti in anus sa le poarte cu mandrie. Celalat i-a spus ca nu se poate si au facut pariu pe un kilogram de par pubian de-al lui Naomi Campbell.
Ei bine, de atunci cineva a facut rost de punga aia si altcineva o are acum acasa pe semineu. Si daca va uitati prin Mall, o sa banuiti care dintre ei are semineu.
Si ca sa ajung si la titlul postului, a aparut si ideea stralucita ca paietele sa nu formeze modele aleatoare… de ce nu sa facem cranii din cristale mici?
Sa fiu Moartea sau stafia vreunui pirat, as vana cu manie divina pe cine a avut ideea asta si apoi mi-as petrece echivalentul unei vacante all-inclusive in Bahamas storcand si ultima picatura de neurotransmitator de durere din creierul lor stafidit.
Cranii din paiete? Definitia oximoronului. Eclusiv pentru hipermoroni.
Va doresc in stomac toate sticlele care au pe eticheta ce aveti voi pe tricou. Pentru ca trebuie sa intelegeti, moartea nu se fute in cur! Dar s-ar putea sa v-o traga voua in moduri dureroase si pe deplin meritate.
Mare atentie deci la cabluri neizolate pe la concertele lui Florin Salam.
BloguLuTeo 
Saracii cum sunt ei castrati, hai sa fim seriosi atata timp cat exista putere de decizie nu se poate pune problema la modul asta (sau ii castreaza cineva si de asta?). Nu le plang de mila (imi plang mie ca ma apuca nervii cand vad ca astia sunt barbatii cu care teoretic eu ar tb sa am o chestie) este alegerea lor sa se transforme in metrosexulul zilei (un bisexual undercover) si sa te faca pe tine sa te simti prost ca esti mai putin aranjata decat ei.
Cat despre femeile care raman femei, da-mi voie sa ma indoiesc, cum sa ramana asa in conditiile in care sentimentul asta tine intr-o oarecare masura de senzatia si posibilitatea pe care o creeaza “barbatul” de langa ele.
Acum ceva timp m-am dus la ziua unei prietene, ocazia asta pentru ea era ceva extrem de important, organiza treaba cu mult fast si toata lumea stia ca e the most important event of the year. In fine, ajungem acolo si aflam ca cei din bar facusera o incurcatura si invitatii ei in numar de aproximativ 30 de persoane nu aveau unde sa stea, era sambata seara si cam greu sa te muti in alta parte. Una peste alta prietenul ei (actualmente sotul ei) era extrem de ocupat sa-si bage pula in tot, fara sa faca absolut nimic, injura si se pregatea eventual sa mearga acasa iar prietena lui (viitoarea lui sotie) sa planga in hohote. Am stat, m-am uitat crucita cum nici el, barbatul ei, si nici alti asa zisi distinsi domni din aceea gasca nu faceau nimic, asistau resemnati la toata povestea. Dupa ce am mediatat eu la absurdul situatiei si am vazut ca nimeni nu misca nimic in front, m-am dus frumos am cerut sa vorbesc cu proprietarul barului si i-am explicat tarasania. Una peste alta, omul a facut niste permutari de 2 cu 3 si ne-a facut rost de spatiul mult dorit, foooarte simplu…. Si asta e doar unul din multe alte exemple.
Acum ca sa revenim de unde am plecat, cine pe cine castreaza?
A devenit destul de grava treaba. Anul trecut au inceput sa apara insa anul asta s-au inmultit in draci. Vedeti ! Si gay-ii se pot inmulti 😀
Asta e ca în bacul cu moşul care emigra din cauza homosexualităţii.
Personally, I blame hippies. Oh, and Fuego! =)
n-am prins mesajul; am inteles ca vrei sa te iei de diferiti oameni, dar n-am inteles daca de gay sau de manelisti sau de femei 😦
am ramas cu senzatia ca a trebuit sa vaslesc printre tot felul de vulgaritati si rautati mai mult sau mai putin gratuite pentru a descoperi cum poate fi folosit metaforic cuvantul “oximoron” 😦
scuze, probabil e o problema de comunicare 🙂
Somebody kill Fuego and dandies!
ce dreq sunt ‘paiete’le?
io n-am nicio problema ca unii se imbraca in roz, asta ma ajuta sa-i disting mai usor pe cei demni de dispretul meu nemarginit
🙂
Foooaaarte tare, frate! :)))) (Desi urasc expresia asta.) Cand am citit textul asta mi-a trecut prin cap ceva gen “frate, eu tre sa ies la o caterinca cu bere cu omul asta”. Si eu am filme d-astea dubioase prin cap cand merg pe strada sau pe la vreun “eveniment”.
Tare stilul de scris si viziunea sociala. Mai baga d-astea ca le dai bine. 🙂
Pe de alta parte, nu am nimic cu ei si incerc sa fiu cat mai tolerant. Adica nu vreau sa le fac nimic rau sau chestii, dar ii gasesc foarte amuzanti. Oricum… vezi ca se face trecerea de la METRO-sexuali la UBER-sexuali din ce am inteles eu, asa ca e dubios… :)))
E spiritul de turma in cea mai mare parte.Manelistii,din cauza ca nu sunt in stare sa incordeze si ei doi neuroni sa proceseze cu ce sa se imbrace,se iau dupa primul dintre ei care si-a luat ceva stralucitor pe el.Asta ii scuteste de multe migrene.Care dispar de la ei si apar la noi.
Cat despre castrare,stai linistit ca sunt putini care inca mai au coaie.Majoritatea le-au pierdut in fata prietenelor,care acum le poarta pe post de breloc.
In orice caz,imi plac posturile de genul asta pentru ca sunt rautacioase >:) so keep them coming
P.S. Singura rautate gratuita a fost aia cu Fuego.Gratuita pentru ca oricum toata lumea stia deja 🙂
nu am tricou cu paiete.nu fac chestile de mai sus.pot sa ma consider barbat.oile tot oi sunt.moda este complicate nene :))
Damn, de ce simt o atmosfera medievală? Mai puneţi de-o inchiziţie şi omorâţi-i pe toţi care nu gândesc şi nu se îmbracă la fel de conformist ca voi!
teo,te rog sa fii non-comformist,sa fii in pas cu moda,sa asculti fuego cand faci dragoste cu prietena ta,sa gandesti ca toata turma asta de infecti cu paiete si burta roz(si nu invers!))si te mai rog sa inchizi draq inchizitia asta ca s-au prins astia ca vrem sa-i mierlim!
Tare asta cu atmosfera medievala si cu non-comformismu.Mi-a placut.Meriti o sedinta de epilare ca premiu :))
Poate amaratii aia sunt la fel de distrusi la capitolul originalitate precum oamenii pe care ii imbraca.
Sunt de parere ca problema nu o reprezinta nici rozul, nici paietele, nici manelistii, nici homosexualii – sunt taspe mii de exemple ale umilirii prin moda si la femei daca tot ne apucam sa facem comparatii.
Spiritul de turma, lipsa oricarui interes pentru o identitate personala in locul aceleia de etern consumator neselectiv insa …astea da probleme.
moooaaa … simt nevoia sa intervin. Nu cred ca ostracizarea homosexualitatzii ar schimba ceva in Romania, pana la urma i-am acceptat si n-avem o problema ca ei sunt acolo, undeva in peisajul mioritic. Insa mediatizarea homosexualitatzii ma face sa ma intreb: La ce bun toate astea?
– pai suntem europeni, pai trebuie sa fim tolerantzi fatza de multe lucruri, pai trebuie sa respectam dreptul fiecaruia de a face ce vrea (atata timp cat nu incalca lege si Constitutia statului Roman), pai nu trebuie sa discriminam … etc.
Nu cred ca-s doar simple vorbe fiindca pana la urma daca TU sau TU esti gay n-are nici o legatura cu faptul ca ai putea fi un bun doctor, sau un bun arhitect … pana la urma “ce cacat, e treaba lor ce fac, din partea mea poa’ sa futa o ratza si sa se simta bine – ce legatura are asta cu mine?
Avem Gay Fest in Romania ziele astea, foarte bine … Nu pot sa nu-mi amintesc episodul de anul trecut, cand astia marshaluiau si era o baba schimonosita la fatza (sa-i zicem D-na Macarie), avea o cruce in mana, si urla: “Huuuaaa Huaaaa” si misca crucea aia ca intr-un film cu Vampiri.
P.S. Sa nu se intzeleaga ca pledez PRO – insa chiar “I don’t give a fuck” – diseara joaca Romania.
Nu ostracizeaza nimic. Le da in cap autoproclamatilor munti de masculinitate care au blugi cu Juicy scris cu paiete roz pe fund.
Caci exista barbati care pot sa poarte roz si sa fie barbati – si pana la urma impresia artistica se reduce la modul in care ‘porti’.
paiete si metrosexuali,homosexuali si selling skills.Ca asta trebe sa ai ca sa convingi bunatate de sleahta masculina sa creada ca e ok sa porti paiete si cristale in forma de scheleti…not good..defenetly,not good.Impart parerea rashelei….astfel de oameni ma fac sa ma simt aiurea ca nu m-am dat cu fond de ten si mai ramane sa-mi faca observatie ca n-am manichiura ok.[ca raspuns pentru commentul lui gramo:eu vreau sa cred ca despre metrosexuali era vorba de la primul la ultimul cuvant.Eventual de manelisti.n-ar fi asa grav:P]
@cutish: Ok, dar dar intre primul cuvant si ultimul apare si afirmatia asta: “Pentru ca trebuie sa intelegeti, moartea nu se fute in cur!” Probabil are legatura cu titlul. 🙂
afirmatia este foarte motivata!cand vezi un o moarte aurie imprimata pe tricoul roz si mulat al unui individ care-ti poate vorbi ore intregi despre cum si-a facut el sprancenele nu te mai poti gandi la “doamna cu coasa” decat ca la o gluma…proasta!
Bărbaţii preocupaţi de propria imagine, o mină de aur pentru advertiseri – studiu BRUXELLES,
6 iunie – Generaţia actuală de bărbaţi preocupaţi foarte de modul în care arată oferă companiilor internaţionale noi posibilităţi de a-şi promova şi vinde produsele, se arată într-un studiu realizat de Euromonitor International şi publicat pe site-ul organizaţiei. Companiile de cosmetice, cluburile de fitness, retailerii şi companiile de turism încearcă să profite de schimbarea imaginii masculine, în condiţiile în care bărbaţii sunt mult mai conştienţi de propria persoană. Acest tip de bărbat – “Ubersexual man” aşa cum este el definit de Euromonitor International – este mai complex, mai inteligent, mai gurmand şi mai aranjat decât bărbatul “macho” şi mai masculin decât tipul “metrosexual”, fiind mult mai susceptibil să se intereseze de gastronomie şi să prepare mâncare, să achiziţioneze cosmetice şi produse de toaletă şi să frecventeze cluburi de fitness. Companiile de cosmetice şi produse de îngrijire beneficiază deja de atenţia acordată de bărbaţi produselor lor, în condiţiile în care, pe piaţă, bărbaţii vor din ce în ce mai des să îşi cumpere propriile produse de toaletă. Potrivit Euromonitor International, vânzările acestui tip de produse vor creşte cu 18% pe plan internaţional în perioada 2006-2011, valoarea pieţei fiind estimată să ajungă la 25 de miliarde de dolari. În Europa de Est şi Asia-Pacific, pieţele pentru produsele masculine de îngrijire vor exploda, consumatorii încercând să se adapteze stilului de viaţă occidental. În Asia-Pacific, valoarea vânzărilor de produse destinate îngrijirii masculine va creşte cu 24% în perioada 2006-2011, la patru miliarde de dolari, în timp ce creşterea din Europa de Est va fi de 60% pentru aceeaşi perioadă, la 2,5 miliarde de dolari. Potrivit studiului Euromonitor, se întregistrează o tendinţă sporită a bărbatului “ubersexual” de a câştiga atribute feminine. Astfel, rolurile tradiţionale ale sexelor se erodează, femeile preluând din ce în ce mai mult poziţia de cap al familiei. Imaginea macho a bărbatului se diminuează în condiţiile în care din ce în ce mai mulţi adoptă atribute tradiţional asociate femeilor şi vor să aibă un stil de viaţă mai feminin. Don Hedley, Consumer Analyst al Euromonitor International, a declarat: “Produse din ce în ce mai sofisticate, tradiţional targetate către femei, acum sunt vândute şi bărbaţilor.
Un exemplu în industria cosmeticelor îl reprezintă faptul că produsele tradiţionale – spumă de ras, gel, aparate de ras şi deodorant – sunt actualmente completate cu creme anti-rid, produse pentru bronzatşi produse tonifiante. Aceasta este o oportunitate pe care marketerii o exploatează”.(Cristina Blanaru,cristina.blanaru@mediafax.ro)
si totusi…culori stridente,paiete,sloganuri tampite,barbati mai narcizisti ca femeile…oare sa nu fie asta o incercare disperata de a atrage atentia?…sau moda de astazi se afla sub dictatura unor stilisti gay care incearca sa demonstreze ca orice barbat imbracat in roz e o femeie mai buna?…sau massmedia e atat de puternica incat a reusit sa elimine toate oile albe(sau negre depinde de punctul de vedere)si sa promoveze un prototip uman cu neuronii in somaj si cu sexualitatea ambigua?
“Nu ca ar fi vreo problema cu asta, dar o sa mai ramana oare vreun barbat care sa si aprecieze chestia asta? Deja am stabilit ca in ziua de azi e ok, ca barbat, sa mergi la hair stylist, sa te epilezi pe piept, la sprancene, sa iti faci manechiura, pedichiura, sa porti roz si acum PAIETE!”
Se cheama schimbare (evolutie ori involutie, zi-i cum vrei). Lumea se misca, rapid inca. Or sa fie mereu cei ramasi ca tine tanjind nostalgic dupa “pe vremea mea”.
E nevoie sa-ti aduc aminte ca SI cosmetizarea femininului a evoluat (cea masculina e mai lenta si intampina inca destule prejudecati, dupa cum chiar dumneata ilustrezi asa frumos aici)? Un exemplu care te lamureste sigur, ca esti sensibil la asta: cum erau vechile poze din Playboy si cum sunt acum? Indiciu: epilare.
Absolut de acord, dar iata inca o problema, da e jalnic pentru un barbat sa poarte paiete in forma de craniu si sa dea din cur pe o voce pitigaiata de pitic hiperactiv… Dar nu e oare la fel de jalnic si pentru o femeie sa faca acelasi lucru?
Ei bine, pentru mine personal, astept curand sa apara editii de Baudelaire imbracate in paiete roz. Atunci am sa ma duc si eu, am sa-mi cumpar zece bikini curcubeizati, si am sa ma spanzur cu ei. Viata e frumoasa si colorata, nu?
mda
“e jalnic pentru un barbat sa poarte paiete in forma de craniu”
Ce e asa jalnic in asta?
Nu sunt de acord cu exprimarile astea cu iz de definitivat. Te-ai gandit vreodata ca ceea ce noua ni s-ar parea jalnic altora li se pare normal? Si viceversa.
“Cantaretul George Michael vrea sa dea 74 de milioane de euro pe craniul incrustat cu diamante realizat de artistul Damien Hirst. Opera de arta mai putin obisnuita contine 8.601 diamante. George Michael si iubitul lui, Kenny Goss, au fost invitati saptamana trecuta de Hirst sa vada craniul.
‘E foarte posibil ca George sa adauge craniul la colectia lui de arta. E o piesa care iti ia rasuflarea’, a declarat purtatorul de cuvant al cantaretului. ”
din Libertatea,ziarul lor preferat
ei lasa, ca si George Michael si-o merita.
2. l-am vazut ieri pe unu’ intr-o statie, avea pe el un tricou roz pe care scrie din paiete rosii “I’m crazy!”. no shit?!
SCRISOAREA I – despre sansele de recuperare ale homosexualilor
Raspuns catre Ionut (Bucuresti)
1) Homosexualitatea ESTE SI o boala datorata pacatului altora, care vine prin arborele genealogic? Deci, homosexualul se naste cu o inclinatie catre aceasta anomalie sexuala, asa cum se naste un paralitic sau un orb din nastere? Iar in acest caz, el trebuie sa faca toata viata lui un efort foarte mare ca sa nu faca acest pacat, lucru pentru care, la judecata lui, va fi foarte mult rasplatit de Dumnezeu, pentru ca el, de fapt, nu se va putea vindeca niciodata (asa cum este si cu bolile genetice)? Am auzit ca Vasile Voiculescu a fost homosexual, dar el n-a facut niciodata pacatul. Si daca asa a fost, inseamna ca un homosexual POATE, totusi, lupta impotriva acestui pacat?
Mi-aduc aminte ca in una dintre cartile lui Freud, nu mai tin minte care, sunt date niste scrisori cu continut similar. O mama il intreaba ce sa faca cu fiul ei homosexual. Freud o consoleaza foarte sec, zicandu-i ca homosexualitatea, de fapt, nu este o anormalitate, ca este doar o preferinta sexuala. Ca sa fie mai convingator, aminteste si cativa homosexuali celebri, cum ar fi Platon, Michelangelo. Intr-un cuvant, Freud evita sa catalogheze homosexualitatea drept boala.
Si eu cred ca homosexualitatea nu poate fi mostenita. In schimb, s-ar putea transmite inclinatia spre perversiuni in general. Exista spirite atrase de varietate, de anormal, cum sunt, de exemplu, artistii. Eu, care am trait printre artisti, pot spune cu certitudine ca exista in aceasta categorie de oameni o chemare irezistibila spre tot ce este necunoscut, neexplorat, spre tot ce poate “largi” limitele vietii acesteia, limitele firii. Si cred ca nu intamplator acesti oameni au practicat intotdeauna o sexualitate deformata. Mai toate numele mari ale artei si literaturii moderne au fost fie homosexuali, fie pedofili, zoofili, fie toate acestea la un loc. Acesti oameni nici cu femeile nu pot avea relatii normale, ci practica cele mai ciudate perversiuni. Oamenii perversi, chiar daca nu sunt niste artisti in sensul tehnic al cuvantului, au aceasta sensibilitate “artistica” care, mi se pare mie, nu difera prea mult de fondul psihic al marilor genii.
Mi se pare esential a sti ca homosexualitatea nu este o boala care poate fi mostenita genetic. Zic asta, pentru ca am primit scrisorile unui tanar macinat sufleteste de aceasta ispita, desi curat cu trupul, pe care parintele sau duhovnic la trimis la psihiatru. In acest fel, preotul sporeste drama acelui tanar, aruncandu-l nu doar in bratele necrutatoare ale deznadejdii, ci si in bratele unor oameni total inapti in fata unei chestiuni duhovnicesti atat de ascutite. Ipoteza aceasta, pe care Parintii Pustiei au rezolvat-o demult, a fost confirmata si stiintific de medicina moderna. Un bun prieten, care e si calugar si absolvent al facultatii de medicina din Bucuresti, mi-a pus la cunostinta faptul ca, printr-o experienta facuta asupra gemenilor monozigoti, adica nascuti din aceeasi celula, s-a constatat ca, in cazul in care unul din ei este homosexual, celalalt nu este obligatoriu sa fie. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul alcoolicilor, ceea ce nu se poate spune de celelalte boli, cum ar fi cancerul, de exemplu, pe care, in cazul in care il are unul dintre gemenii monozigoti, numaidecat il va avea si celalalt.
Deci, ceea ce s-ar putea mosteni nu este numaidecat homosexualitatea, pedofilia sau zoofilia, ci inclinatia spre perversiuni, varietate si nesatiu sexual. Se pare ca acesti oameni devin stapaniti de ceea ce le iese mai intai in cale. Daca prima experienta sexuala a fost cu un baiat, el ramane marcat pe viata de ea, devine homosexual. La fel daca este cu un copil sau animal. Aceasta nu-i impiedica sa aiba relatii cu femei, ei devin ceea ce se cheama heterosexuali, dar vor tanji dupa vraja senzatiei pe care au simtit-o in prima lor experienta sexuala, chiar daca nu vor mai reveni niciodata la ea.
Obiect sexual poate deveni tot ceea ce iti procura placere sexuala. Exista atata lume care se multumeste cu papusi gonflabile si vibratoare, si nu doar ca se multumeste, ci le prefera relatiilor sexuale normale. De aceea, sunt foarte periculoase toata literatura si fotografiile care se raspandesc acum peste tot. Sunt convins ca, din cauza invaziei de astfel de reviste, un numar catastrofal de mare de parinti au copii homosexuali, fara sa o stie. Oricine poate deveni si homosexual, si pedofil, si zoofil. Placerea este oarba si se hraneste din orice.
Spui despre Vasile Voiculescu ca ar fi fost homosexual, dar n-a facut pacatul. Ce sa spunem dar despre aceasta apoftegma a lui avva Ioan Colov, care zice: “Monahul care a mancat pe saturate si a vorbit cu copil, a si curvit cu el”?
Cred ca toti oamenii sunt potentiali homosexuali, zoofili sau pedofili, dar nu bolnavi in sensul pe care il invoci. Si cred ca aceste inclinatii nefiresti pot fi cel mult inabusite prin asceza, dar niciodata dezradacinate total, pentru ca ele caracterizeaza firea noastra. In aceasta insa consta grandoarea luptei crestine impotriva pacatului, anume ca pacatul este propriu firii noastre cazute, dar noi gasim puteri sa ne ridicam deasupra firii. Parca a te lasa de relatiile normale cu o femeie, asa cum fac calugarii, e mai usor decat a-ti infrana pornirile homosexuale? Oare nu depasesc calugarii cu gratie aceasta “boala” genetica cu care ne nastem toti?
Exista, desigur, si bolnavi homosexuali dintre debilii mintali, asa cum sunt si cei care isi mananca excrementele sau cei carora le place sa omoare animale. Acestia, insa, sunt in proportie mica si, oricum, nu ei sunt cei care organizeaza marsurile si paradele de homosexuali din vestitele orase occidentale.
2) Exista si homosexualii “de nevoie”, care nu sunt homosexuali “adevarati”, si o fac pentru ca nu exista femei prin preajma (in inchisori, armata, manastiri etc.)? Si acestia, intr-adevar, vor fi mai aspru judecati de Dumnezeu decat cei de la 1)?
De exemplu, in mentalitatea fostelor tari sovietice, acestia nici nu sunt homosexuali. Toate bancurile despre armeni sunt bancuri pentru homosexuali, si totusi, armenii sunt un popor destul de simpatizat in tot imperiul, cu toate ca poate nicaieri in lume homosexualii nu sunt mai urati decat in fosta URSS. Paradoxul se explica prin faptul ca, in mentalitatea celor din aceasta parte a lumii, homosexual este doar cel pasiv. De altfel, acesta este cel mai rusinos lucru care i se poate intampla unui “barbat”, sa fie siluit. Zic “barbat” in ghilimele, pentru ca unul ca acesta nu va mai fi considerat niciodata in viata barbat, cu unul ca acesta nimeni nu are voie sa dea mana, nici sa manance, nici sa bea din acelasi pahar, ca se “spurca”. El va fi pentru toti “pidar” (de la pederast) sau, in limbajul puscariasilor, petuh (cocos). Aceasta este cea mai mare insulta pe care o poti aduce unui barbat, sa-i spui pidar sau petuh. Pentru acest cuvant, in puscarii, se taie omul. Pana astazi in partile noastre aceasta “metoda” este folosita ca pedeapsa pentru cei care “incalca regulile”. Adica cel care a gresit mult in fata baietilor, fie ca nu a intors datoriile, fie ca a parat (mai ales pentru asta), este facut petuh. De regula, in puscarii, acestia se recruteaza dintre violatori si turnatori (stucaci=ciocanitoare).
Mi-aduc aminte ca eram copil si m-a certat odata directorul taberei de pionieri. Eu am iesit asa necajit si ma vede un puscarias, care tinea foarte mult la mine. El m-a luat in brate si m-a intrebat: “Cine te-a suparat?” Zic: “Directorul”. Acesta nu sta mult pe ganduri si-mi zice: “Arata-l care-i, ca amus il petusim. Eu eram copil naiv, nu stiam ce zice, si-l intreb ce-i aceea petusim? El imi zice: “Simplu, dam pantalonii jos si-l facem petuh”. Zic: “Dar cel care-l face cum se cheama?” “Ce cum se cheama? – se mira el -, baiat de treaba se cheama!”
Asa ca, sunt zeci de milioane de barbati care vad in aceasta o simpla “feminizare” a unui barbat slab, care a gresit in fata celorlalti.
Sa stii insa ca nu toti cei din puscarii sunt homosexuali “de nevoie”. Eu il mai insoteam uneori pe un ieromonah de-al nostru in puscaria din Tighina. Cei mai grozavi puscariasi l-au iubit pe parintele, chiar ascultau de el ca niste copii. Trebuie sa stii ca e mai usor sa duci ursul in brate, decat sa indraznesti sa faci observatie mai marelui puscariasilor, iar el sa te si asculte. Asa ca parintele l-a intrebat odata: “Mai, voi cand terminati odata cu pacatele astea nebunesti care se fac aici? Spune-le la baieti sa nu-i mai siluiasca pe acesti sarmani”. Mai marele insa a zis ca el nu poate face nimic, ca “sarmanii” (in limbajul lor “opuscenaie” – decazuti) singuri se cer, nu-i violeaza nimeni.
Episcopul Varnava Beliaev (un ascet rus de la inceputul secolului XX), in tratatul sau “Bazele artei sfinteniei”, crede ca diavolul pur si simplu ispiteste pe fiecare cu ceea ce are la indemana. De aceea, homosexualitatea apare ca patima, nu ca alternativa, in comunitatile de barbati amintite de tine, puscarii, armata sau chiar manastiri. Parintii pustiei stiau asta, de aceea Sf. Vasile cel Mare in Regulile sale nu recomanda ca fratii sa-si stranga mainile cand se saluta. Asta nu pentru ca ei ar fi homosexuali, ci tocmai pentru ca diavolul poate trezi aceasta patima chiar si in cei care niciodata nu au simtit-o si chiar au avut oroare de ea. Iar daca ar fi sa amintim si de Sfantul Nil Izvoratorul de mir de la Athos, acesta poate sa para un adevarat obsedat prin felul in care prezinta pericolul primirii tinerilor fara barba in manastiri. Sfantul Nil compara intrarea unui tanar imberb in obste cu un jaratec cazut pe o rochie noua. Totusi, chiar si aceste precautii panicoase impotriva tinerilor nu ne pot face sa credem ca tot Athosul era plin de homosexuali, ci doar confirma ipoteza ca patima isi face obiect sexual din ceea ce are la indemana.
Episcopul Varnava spune ca pe pustnicii care traiesc in singuratate, pentru ca nu au nici o fiinta prin apropriere, diavolul nu-i mai ispiteste cu pofta pentru altcineva, ci cu pofta pentru ei insisi, cu malahia, onanismul. El crede ca monahul pomenit in Patericul Egiptean, care a chemat asinii salbatici ca sa-i duca pe batrani la Sf. Antonie si pe care ei l-au laudat pentru sfintenia lui, cand au ajuns la marele avva, ar fi cazut anume in acest pacat. Vezi ca, pe cand vorbeau ei cu Sf. Antonie, acesta a prins a se tangui si a zis: “Mare stalp al Bisericii a cazut acum”. Iar ei, la intoarcere, trecand pe la acel calugar, l-au gasit plangand pe rogojina. Parintii spun ca in acest pacat ascetul poate sa cada numai pentru mandrie si judecare. De aceea, eu sunt foarte atent in a judeca astfel de pacate, la ce indemn si pe altii, ca sa nu ne trezim intr-o zi cu patimile acestea pe capul nostru.
Prin urmare, cei care cunosc ascetica ortodoxa si au ajuns la niste masuri duhovnicesti, stiu ca nu exista om care sa nu aiba “accese” de homosexualitate, pedofilie sau orice altceva. Asta nu pentru ca el ar avea acestea inradacinate in firea sa, ci pentru ca diavolul ispiteste cu absolut orice pe cel care duce lupta castitatii pentru Hristos. Parca Isaac Sirul spunea ca “cel ce nu are ganduri intinate, inseamna ca savarseste pacatul cu fapta”. Este altceva daca omul, din cauza grosolaniei patimilor sale, nu-si vede aceste porniri josnice, pe care si le imputau pana si cei mai straluciti asceti ai crestinatatii. Daca am fi curati cu adevarat, am vedea ca nu suntem feriti nici noi de ele.
3) Homosexualii sunt de mai “multe feluri”: homosexuali bisexuali (adica, in limbajul lor, cei activi), care pot fi si familisti (dar nu simt aceeasi placere ca si cu un barbat), si homosexualii care nu se culca cu o femeie (adica, in limbajul lor, cei pasivi)?
Se pare ca homosexuali pasivi sunt numai impotentii, acesta e si motivul pentru care nu se culca cu femei. Chiar am dat candva, din intamplare, peste un anunt intr-un ziar din Chisinau: “Barbat placut la infatisare, 40 de ani, caut prietenia unui barbat in vederea relatiilor sexuale. Sunt pasiv, impotent total”. Acest “impotent total” am inteles ca este un calificativ pentru homosexualul pasiv, o “virtute”.
Mi se pare plauzibila aceasta ipoteza, pentru ca, de regula, perechile de homo-sexuali sunt si una si alta amandoi. Nu este adevarat ca homosexualii casatoriti nu indeplinesc si rolul femeii in relatiile lor cu barbatii.
Odata, pe cand inca nu aveam nici o treaba cu Biserica, am fost acostat de un homosexual. Ma intorceam de undeva noaptea pe o strada laturalnica din Chisinau. Era trecut de miezul noptii, deci troleele nu mai circulau. Nu stiu de unde, s-a apropiat de mine un barbat de vreo 30 de ani si mi-a cerut voie sa ma insoteasca. Eu n-am banuit nimic in propunerea lui, credeam ca pur si simplu merge in aceeasi directie si de ce sa nu mai omoram vremea vorbind, ca era cam un kilometru de mers. Din vorba in vorba, i-am zis ca am facut liceul in Romania. Atunci acesta a inceput sa laude Romania, ca, de, acolo oamenii sunt mai emancipati, nu fac discriminari sexuale si ca homosexualii acolo sunt vazuti mai bine, pe cand in Chisinau iau bataie de la baieti. Dar nici asa n-am inteles unde bate, desi tema discutiei mi se parea cam desucheata. Intr-un cuvant, drumul acestui barbat a “coincis” cu al meu atat de tare, incat m-a condus pana la scara. Zic: “Bine, eu am ajuns”. Vad insa ca el nu vrea sa se desparta de mine, ma invita sa mai stam de vorba. Zic in gandul meu, cine stie ce necaz are saracul om, hai sa-l ascult, macar asa se va usura. Aveam acest defect scriitoricesc de a asculta necazurile oamenilor. Chiar in fata blocului era un parc total neluminat. Acesta ma invita sa stam de vorba pe o banca. In Chisinau nu e gluma sa intri noaptea intr-un parc cu un om necunoscut, au fost atatea cazuri de omor si batai in parcuri. Primul meu gand a fost ca ma banuieste ca am bani la mine si vrea sa-mi dea in cap ca sa mi-i ia. L-am masurat bine si mi-a parut ca as putea sa-l dau jos daca “se misca”, asa ca l-am insotit fara frica, desi cu multa precautie, ca ma gandeam sa nu aiba cutit. Mai in scurt, nici prin cap nu mi-a trecut adevaratul motiv pentru care m-a invitat. Cand am ajuns pe banca, acesta imi zice cu glas rugator: “Ai inteles ce vreau sa te rog?” Zic: “N-am inteles”. “Cum, chiar nu ai inteles?” Si-mi zice. Bineinteles ca acesta voia de la mine serviciile unui barbat, nu ale unei femei. Eu am hotarat sa nu-l refuz cu agresivitate, ci sa profit de ocazie ca sa aflu ceva despre viata homosexualilor, ca nu mai vorbisem pana atunci cu un homosexual. L-am intrebat ce viata duce, daca are un “prieten”. Mi-a zis ca a absolvit conservatorul si ca e casatorit.
Asa ca, imi dau seama ca homo-sexualii casatoriti sunt homosexuali anume pentru faptul ca le place sa o faca si pe “femeia”. De aceea, au dreptate sovieticii cand numesc homosexuali doar pe pasivi, deoarece cei care folosesc doar uneori un barbat ca si pe o femeie se fac intr-o ureche, pentru ca ii atrage in barbat doar partea lor feminina, ca sa zic asa.
Cei mai multi homosexuali cred ca sunt oamenii care cauta sa-si depaseasca limitele, care nu sunt de acord cu realitatea in care traiesc. Plictisiti de relatiile sexuale firesti, acesti oameni intuiesc ca firea noastra trebuie sa aiba vreo spartura in afara, dar ei nu au avut descoperirea Dumnezeirii, ei nu stiu ca adevarata depasire a firii se implineste nu prin simpla evadare din normalitate, ci prin imbrati-sarea unor realitati mai marete decat noi insine, eliberatoare, vesnice. Homosexualii, ca si ucigasii, simt placerea monstruoasa a infruntarii lui Dumnezeu, a infruntarii Limitei. Sfantul Efrem Sirul crede ca anume aceasta placere a simtit-o Eva cand a incalcat porunca. Aceasta este alternativa demonica a trairii harice. Daca Dumnezeu nu i-ar fi lasat diavolului si puterea de a imita trairea harica, mantuirea ar fi fost pur si simplu o fatalitate. Omul nu poate trai fara placere, de aceea trebuie sa stim ca si pacatul, mai ales pacatele grozave, procura o stare mai presus de fire. Vezi ca si ascetii, pentru a ajunge la bucuria harica, rabda multa durere. Asa si pacatosii rabda foarte multa suferinta pentru a simti bucuria contrafacuta pe care o imprastie diavolul. Sunt convins ca marea majoritate a acestor oameni, daca s-ar incredinta ca asceza le poate aduce o stare infinit mai inaltatoare decat pacatul, ar imbratisa asceza. Hristos, Care stie firea noastra, anume asa ii seduce pe marii pacatosi: “Acolo unde s-a inmultit pacatul, va prisosi harul”. De aceea, noi nu ne miram ca Maria Egipteanca, prostituata nesabuita de alta data, a fugit in pustie de indata ce s-a atins harul de inima ei. Ea avea termen de comparatie, ea stia ce inseamna placerea, si cand a simtit aceasta placere noua a harului a fugit in pustietati, de frica sa n-o piarda. Asa cum cel ce a gasit o comoara intr-o tarina vinde tot si cumpara tarina aceea, asa pacatosul care simte macar o data harul, leapada ca pe niste obiele asudate placerile lui de mai inainte.
Homosexualitatea este un exces ca si drogurile, ca si placerea de a ucide, ca si moda, ca si betia. Toate sunt anormale, toate sunt pacate, toate indeparteaza de Dumnezeu si de bunul mers al lucrurilor. Ca sa-i intelegem pe homosexuali trebuie sa-i privim anume prin aceasta prisma. Noi nu ne uitam la lume cu ochii moralei: a te culca cu o femeie este moral, iar altminteri este imoral. Nu. Noi ne uitam la lume cu ochii lui Hristos, Care voieste ca nici unul dintre oameni sa nu piara. Crestinismul nu este o religie a moralitatii, a bunelor maniere. Nu vezi ca avem Sfinti nebuni pentru Hristos? Parca Sfantul Andrei nu-si facea nevoile in fata trecatorilor si lua bataie pentru asta? Crestinismul nu imparte pacatele in grave si mai putin grave, aceasta e o gresala a romano-catolicilor. Pentru noi, pacatul e o chestiune individuala, ca si relatia cu Dumnezeu si, deci, se judeca in functie de persoana si de imprejurari. Adica, toate pacatele de care nu ne pocaim sunt grave, chiar daca ele pot parea neinsemnate si invers, toate pacatele pentru care am adus pocainta nu mai sunt grave, chiar daca ele par si sunt ingrozitoare. Din acest punct de vedere, imi e tot una homosexualitatea ca si fatarnicia vamesului, caci si una si alta ma poate pierde, daca nu ma pocaiesc. Problema noastra nu este doar aceea de a inceta de a mai savarsi anumite fapte rele, ci transfigurarea totala a intregii noastre fiinte. Noi trebuie sa ne izbavim de “trupul mortii acesteia” in care ne aflam, cum zice apostolul Pavel. Noi vom intra la nunta cu sau fara haina de nunta. Intotdeauna credeam ca aceasta haina de nunta sunt faptele bune. Acum insa nu mai cred asa. Eu cred ca haina aceasta este tocmai aceea despre care se canta la Botez: “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat!” Adica, daca noi nu ne vom transfigura pana la hristificare, daca firea noastra nu va deveni deofiinta cu cea a lui Hristos, a Omului adevarat, noi nu vom simti Imparatia Cerurilor. Zic nu ca vom fi judecati, alungati, ci anume ca nu o vom simti. Noi avem nevoie sa ne imbracam in Hristos anume pentru a putea simti realitatile vietii viitoare care, vesnice fiind, nu vor putea fi simtite de madularele trupului acestuia muritor. Numai Hristos poate sa intre la cina Tatalui, asa ca trebuie sa devenim hristosi. Oare nu exista aceste realitati si acum si noi nu le vedem? Sfintii insa le vad, vad si lumina taborica si pe Hristos insusi si alte lucruri minunate despre care ne vorbesc cartile Parintilor, pentru ca s-au si imbracat in Hristos, au ochii lui Hristos cu care vad ceea ce nu vad ochii nostri muritori. Sfantul Macarie Egipteanul vorbeste chiar despre “madularele sufletului” care sunt dupa chipul madu-larelor trupului. Cu aceste madulare ale sufletului savarsim pacate sau virtuti si astfel ni le “dezvoltam”. Sufletul insa, de vreme ce-l pregatim pentru vesnicie, poate ramane ciung pentru realitatile de acolo, daca nu savarsim virtuti. Ne putem duce in carut acolo, fara maini, fara picioare, fara ochi, fara nas. Parintele Rafail Noica compara viata noastra pamanteasca cu o a doua gestatie (gasim aceasta comparatie si la Grigore cel Mare si la Macarie Egipteanul). Asa cum in pantecele mamei ne cresteau madularele trupului: gura, mainile, picioarele, cu toate ca acolo, in pantece, ele nu ne foloseau la nimic, dar noi aveam nevoie de ele dupa nastere, asa acum trebuie sa ne creasca madularele sufletului, chiar daca ni se pare ca nu-si au nici o intrebuintare pentru viata aceasta.
Acum, din prisma acestei teologii, pe care o vei gasi desfasurata atat de frumos la Nicolae Cabasila in “Viata in Hristos”, sa vedem daca un curvar obisnuit e mai breaz decat un homosexual. Dar parca un malaheu, un hot sau un clevetitor poate sa semene cu Hristos?
De regula, oamenii cred ca au rezolvat soarta homosexualilor, facand trimitere la arderea Sodomei. Dumnezeu i-a ars, inseamna ca e cel mai mare pacat. Dar parca Mariam, sora lui Moise, pentru homosexualitate a fost pedepsita cu lepra sau pentru simpla barfa (Numeri 12, 1-10)? Parca Nadab si Abiud pentru homosexualitate au fost arsi cu foc sau pentru ca s-au jucat cu tamaia pentru jertfa fara sa aiba voie (Lev. 10, 1-2)? Dar oare pe Anania si pe femeia lui Safira, pentru homosexualitate i-a pedepsit Dumnezeu cu moarte imediata sau pentru zgarcenie (Fapte 5, 1-10)? Anania si sotia lui n-au facut decat sa-si retina o mica parte din banii dobanditi de pe urma vinderii propriei tarini, desi ii fagaduisera Bisericii. Daca Dumnezeu ar pedepsi cu aceeasi pedeapsa pe preotii care iau banii Bisericii, pe care nici nu i-au pus acolo, cred ca nu ar ajunge preoti vii ca sa-i ingroape pe cei morti. Dar moartea nu-i va ocoli nicidecum nici pe acestia, ca Dumnezeu nu nedreptateste pe nimeni. Aceia au fost pedepsiti demonstrativ, dupa cum talcuieste Sfantul Ioan Gura de Aur, ca si Cain, ca si Ham, ca si Onan, ca Dumnezeu a curmat in acest chip orice fel nou de rautate aparuta in lume. Toate aceste rautati sunt vrednice de moarte si de chinurile vesnice, toate isi iau in ele insele pedeapsa cuvenita.
Toti suntem bolnavi: si homosexualii, si curvarii ordinari, si barfitorii. Toti avem nevoie de indreptare. Iar daca homosexualitatea este mai grozava, asta nu inseamna ca Hristos o iarta mai greu decat clevetirea, sa zicem. Nu. Hristos iarta toate pacatele indata ce pacatosul zice “iarta-ma”. Fiul cel curvar, cand s-a intors, nici n-a fost lasat sa-si termine cuvantul de iertare, ca tatal i-a si pus inelul in deget si a poruncit sa se taie vitelul pentru el. Imi pare ca Sfantul Grigore Sinaitul, vorbind despre rugaciunea lui Iisus, zice ca, la fiecare rugaciune “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”, pe care calugarul, crestinul trebuie sa o rosteasca neincetat, Hristos raspunde: “Iertate sunt pacatele tale, fiule”.
Problema este alta, anume cat se va mentine pacatosul in starea de pocainta. Si, iata, din acest punct de vedere, pacatele trupesti, fie ca este homosexualitate, fie curvie ordinara, sunt foarte greu de invins. Nu ca Hristos le iarta mai greu decat pe celelalte, ci pentru ca ele lucreaza monstruos in trupul si sufletul pacatosului, indemnandu-l sa se intoarca la ele. Aceste pacate au ranit firea mai tare decat altele si sangerarea este mai prelunga, dar si rasplata celor ce o rabda e mai mare, asa a zis Hristos, iubitorul de oameni. Pacatele acestea impotmolesc firea ca intr-o mlastina, din care, pur si simplu, e mai greu sa te smulgi decat din alte pacate. Si mai grea devine smulgerea din aceasta mlastina atunci cand ceilalti crestini, care se cred mai sfinti, ii condamna pe pacatosi. David spune intr-un psalm: “Doamne, caci pe cei pe care Tu i-ai batut, ei au adaugat batai asupra lor”. Asa am ajuns in situatia jenanta de a apara homosexualii de agresivitatea dobermanica a credinciosilor nostri. Atunci cand Hristos, prin gura lui Pavel, ne spune sa purtam neputintele unii altora, nu mentioneaza ca noi trebuie sa-i sprijinim numai pe cei care in ochii nostri au pacate mai mici, ci pe toti, deci si pe homosexuali. Si atunci cand spune “nu judeca”, nu spune ca avem “dezlegare” sa-i judecam pe homosexuali.
Noi nu suntem nici inchizitori, nici nazisti ca sa osandim homosexualii mai mult decat pe altii. Conceptiile acestea puritaniste nu sunt proprii Ortodoxiei, ele ne-au venit din alta parte. Noi nu suntem moralisti, noi suntem iubitori de oameni. Noi nu mustram pe altii, noi purtam neputintele impreuna. Noi am fost lasati in lume ca sa fim prieteni celor de care s-au lepadat toti prietenii, mangaietori celor straini si insingurati, ascultatori celor neascultati si alungati. Intr-un cuvant, ca sa fim “toate tuturor”, cum spune Apostolul Pavel, ca macar pe cineva sa mantuim.
In multe rugaciuni Dumnezeu este numit “mult-milosard”. Putini romani stiu ce inseamna acest cuvant, pentru ca este slavonesc. Milosard provine de la cuvintele “milosti” – mila si “serdte” – inima, (miloserdnai), adica “cel cu inima miloasa”, cu inima mult miloasa. Pe mine ma induioseaza acest cuvant, mai ales cand i-L spun lui Dumnezeu. Dumnezeu are multe insusiri, e si drept, si atotputernic, si atotstiutor, dar nici una dintre ele nu ma copleseste atat de mult ca gandul ca Dumnezeu are o inima miloasa. De aceea nici eu nu mai pot sa ma uit la pacatele oamenilor, fie ca sunt homosexuali, fie ucigasi, fie orice altceva, decat cu inima miloasa. Pentru ca vreau sa-L inteleg pe Dumnezeu.
Ierodiacon Savatie Bastovoi
2.SCRISOAREA II – despre sansele de recuperare ale homosexualilor
Am analizat (impreuna cu Diana) foarte bine si cu interes articolul tau. In mare, sunt de acord cu punctele tale de vedere asupra homosexualitatii (sau a perversiunilor sexuale in general):
1) nu este boala mostenita genetic, ci doar in cel mai rau caz e o inclinatie, care pana la urma o are orice om, dar intr-o masura mai mica sau mai mare (prin insasi natura sa pacatoasa);
2) e un pacat mai greu de indreptat decat alte pacate;
Totusi, nu stiu, poate e o impresie de a mea, statistic, sunt mai putini homosexuali care se indreapta, decat curvarii care renunta la pacat. Eu percep homosexualitatea mai greu de invins decat curvia. Poate ca e o prejude-cata… Si, te-as ruga mult de tot sa-mi spui cate si care cazuri concrete (o statistica curenta si exacta) de homo-sexuali (sau de desfranati perversi) intorsi cunosti tu??? Sau daca stii vreo carte sau vreun site despre asta!!! Cu povestea unui astfel de om intors la 180 grade, un regizor ar face un subiect de film cu care ar castiga cel putin un Oscar!
Pe scurt, eu cred ca foarte multi oameni impatimiti (99.9%) nu se vor lasa niciodata, si vor muri asa (si nu numai cei impatimiti, ci si cei cu pacate mai usoare). De obicei, omul nu se mai schimba. Cuvantul lui Hristos ajunge foarte greu la inima lor invartosata. Poate ca e ceva specific timpurilor noastre.
Tu ai dreptate in felul cum vezi ortodoxia, cum ar trebui sa lucreze asupra oamenilor, adica cu grija si cu iubire (“miloserdnai” si cuvant bun e tot ce poti sa faci pt. un om care merge stramb). Si dai exemple de oameni impa-timiti (homosexuali, prosti-tuate etc.). Dar eu cred ca problema este mult mai generala. Cei mai multi oameni sunt bolnavi de akedie, ignoranta, nu-si pun probleme de constiinta, manipulati de mass-media si de societatea de consum, robotizati, sclavizati de mecanismul nemilos al secolului XX. Iar unii dintre ei (in speta, intelectualii) au o parere foarte buna despre ei insisi si, in ciuda unei minime morale, Dumnezeu este cel mult un cuvant, iar practica ortodoxa li se pare o gluma. Si pt. acestia este la fel de greu sa se schimbe ca si pt. cei impatimiti (chiar poate mai greu, asa cum dai tu exemplul cu Sf. Maria Egipteanca care cunostea placerea maxima a desfraului si a putut apoi intelege si aprecia “placerea” harului). Eu cred ca, spre deosebire de cei bolnavi de akedie si lehamite de Biserica, cei care ravnesc foarte tare pt. ceva care e chiar impotriva invataturii ortodoxe, au mai multe sanse de indreptare. Cei care sufera de un necaz foarte mare au mai multe sanse. Dar paradoxal, cei care huzuresc sau le merge relativ bine, nu-i intereseaza indreptarea. De exemplu, comunicarea cu un om poate fi intrerupta, pt. simplul motiv ca nu te saluta. Ce vei face? Il vei saluta la infinit, sperand ca te va baga in seama? Nu poti sa faci nimic. El singur se respinge. Daca liberul lui arbitru este respectat de Dumnezeu, d’apoi de oameni. Tot ce poti sa faci este: “miloserdnai” si cuvant bun. Desi, in general, oamenii ma dezamagesc (dar nici eu nu sunt departe), eu nici nu-i urasc, dar nici nu pot sa spun ca-i iubesc asa cum ne porunceste Mantuitorul. Dar, totusi, ii ingadui, ii respect asa cum sunt, si incerc sa nu ma manii, si sa nu ma port urat impotriva lor.
Cred ca e cumva impropriu sa vorbim de o statistica a homosexualilor convertiti. De regula, statisticile privind homosexualii ne vin din Apus, unde convertirile la Ortodoxie sunt o raritate in general, nu doar cele dintre homosexuali. La noi, statisticile acestea sunt foarte aproximative, pentru ca in conceptia societatii noastre homosexualitatea inca mai este o rusine. Iar cei ce se declara homosexuali, fii de acord, o fac din placerea de a sfida, care ii caracterizeaza pe perversi. De aceea, suntem in fata unui fenomen foarte curios: toti homosexualii cunoscuti sunt intr-un conflict declarat cu crestinismul, iar cei convertiti ascund faptul ca au fost candva homosexuali. Pe langa asta, pocainta si marturisirea in Biserica noastra este o taina, de aceea e firesc ca trecutul oamenilor convertiti sa nu se afiseze, decat poate daca o vor ei. Perversiunile sexuale insa nu sunt niste pacate pe care, odata scapat de ele, ai vrea sa le mai etalezi. De aici, impresia ca homosexualii, in gene-ral toti perversii, nu au acces la pocainta.
Convertirile dintre curvarii ordinari e absolut logic sa fie mai multe, pentru ca toti oamenii sunt curvari ordinari, pe cand perversii sunt minoritate. Insa, daca e sa operam cu procente, eu nu ma indoiesc ca procentul perversilor convertiti este mult mai mare decat cel al curvarilor ordinari, tocmai pentru ca sunt minoritate. Nu ma indoiesc nici de faptul ca culmile sfinteniei la care ajung acesti oameni sunt mai inalte decat la ceilalti. Si asta mi se pare explicabil prin faptul ca nimeni, odata venit la pocainta, nu-si uraste pacatele savarsite asa ca ei, pentru ca, intr-adevar, au ce uri. Aceasta ura si ingretosare de sine si de pacatele trecute e o energie grozava in urcusul pocaintei.
Cunosc, intr-adevar, oameni care au adus o mare pocainta pentru pacate impotriva firii, dar n-as putea sa fac din viata lor un scenariu pentru Oscar, pentru simplul fapt ca ei s-ar putea recunoaste in el si n-am avut cu ei aceasta intelegere. Pentru mine nu exista nici o indoiala in faptul ca printre crestinii primelor veacuri, mai ales printre cei din randurile grecilor si romanilor, erau mii de homosexuali, pedofili si zoofili. Pe cand eram student, cineva mi-a citit dintr-o carte frantuzeasca (eu nu stiu frantuzeste) despre traditiile zoofile din imperiul roman. N-as vrea acum sa dau detalii in ce constau aceste traditii, dar ele erau o normalitate la romani, mai ales in casele aristocratiei. Despre homosexualitate, lesbianism si pedofilie nici nu trebuie sa mai vorbim, ele sunt legendare. Aceasta era societatea romana in care s-a propovaduit crestinismul. Pur si simplu nu prea exista alt contingent de oameni care sa se converteasca la crestinism, toata omenirea zacea in aceste pacate, dupa cum observam si azi. Dar parca nu prin aceasta e ciudat si seducator crestinismul, ca dintr-un glod atat de puturos stie sa faca monumente de sfintenie atat de albe si de stralucitoare?
Altceva este de ce despre aceste convertiri nu s-a scris nimic. Ai observat bine ca nu exista nici un Sfant despre care sa se mentioneze ca ar fi savarsit pacate impotriva firii. Si iarasi, eu nu ma indoiesc ca astfel de Sfinti au fost. Se pare ca toate aceste pacate se subintelegeau prin expresii de genul “si a lepadat viata sa petrecuta in pacate dobitocesti” sau “in mari destrabalari” si altele. Se poate banui ceva la Fericitul Augustin, dar nu stiu cat este de clar. Poate ca e vreo frica de a nu incuraja aceste pacate, chiar si prin simpla pomenire a lor? O incercare disperata si inocenta de a le uita? Ioan Gura de Aur, in “Tratatul despre cresterea copiilor” (sper sa nu gresesc), zice ca “isi invinge” cu multa neplacere dorinta de a nu pomeni despre acest pacat. Prin aceasta, Sfantul Ioan ne arata inca o data ca despre acest pacat “se tacea”. Gura de Aur compara homosexualitatea cu “o molima” care a cuprins orasul, pe langa care curvia obisnuita nici nu mai pare un pacat vrednic de mustrare. El ii atentioneaza pe toti parintii care isi dau copiii la scoli de faptul ca isi sortesc odraslele acestei grozavii. Dar, iarasi, am fi nedrepti sa credem ca nici unul din acesti copii mai tarziu nu s-a convertit la crestinism.
Asa ca, eu cred ca e intr-adevar o prejudecata sa credem ca cuvantul lui Dumnezeu ajunge mai greu la inima oamenilor cu pacate mari. Oamenii acestia, trebuie sa stim, sunt capabili de o mare suferinta. E si normal, ei traiesc complexul de a fi izolati, expulzati din societatea oamenilor “normali”, au experienta de a fi “altfel”. Ei sunt intr-o permanenta opozitie cu lumea, cu normele ei. Nu conteaza ca normele lor de viata sunt si ele nocive, important este ca ele sunt “altfel”, ele sunt “nebunie” pentru oameni. Oamenii acestia au experienta nebuniei, a suferintei din cauza ca nu sunt ca toti ceilalti. De aceea, atunci cand ei aud despre un Dumnezeu care “nu este din lumea aceasta”, Care ne indeamna “sa fim nebuni pentru El” si “sa ne osebim” de oamenii lumii acesteia, ei devin curiosi, cel putin curiosi. Aceasta curiozitate le lipseste, asa cum bine ai observat, intelectualilor calduti, functionarilor, “burghezilor” care se identifica cu mersul lumii acesteia. Perversii nebunatici, chiar daca pare curios, se pot simti atrasi de Hristos chiar si numai pentru faptul ca si Hristos nu e de acord cu moleseala in care se complac majoritatea oamenilor. Si atunci ei se pot imprieteni cu Hristos impotriva zadarniciei si nimicniciei lumii acesteia. Stii doar ca, de multe ori, dusmanii comuni devin prilej de aliere. Rusii chiar au o gluma: “Impotriva cui prieteniti?” Iar cand acesti nebunatici vor vedea ca nebunia lor e neputincioasa impotriva lumii, vor accepta propunerile lui Hristos. Nu in zadar Hristos le da atata curaj, zicand ca n-a venit pentru cei drepti, adica burghezia spiritualiceasca despre care ai amintit, ci pentru pacatosi. Unde ai mai vazut asa un Dumnezeu? Oare nu acest Dumnezeu era certat de oameni ca e prietenul vamesilor si al pacatosilor? Iar eu n-as indrazni sa-L cert inca o data pentru acelasi lucru.
Desigur, eu ma refer la homosexualii care isi “traiesc” conditia in toata adancimea ei. Pentru ca si pacatul, de cei mai multi dintre oameni, nu este “trait”, ci doar practicat cu banalitate, ca si mancarea, ca si somnul. Sunt, insa, oameni care, pentru ca nu au o alta intelegere despre rostul vietii, se angajeaza in pacat cu toata fiinta lor, acestia se pot angaja si mai tarziu, cu aceeasi ravna, daca li se descopera, in viata dupa Hristos. Si cred ca acesta e secretul pentru care din multimea de pacatosi doar unii se pocaiesc: sunt tocmai cei care, pentru ca au “trait” pacatul, au putut sa traiasca si pocainta, ceilalti insa nu au inteles pocainta, deoarece nu au inteles nimic nici macar din pacatele pe care le-au facut, pentru ca le-au facut ca niste dobitoace, nu ca niste oameni, fara sa intelega si fara sa se intrebe vreodata de ce fac cutare sau cutare lucru.
Personal, cred ca e o mare diferenta intre un homosexual din Grecia lui Socrate si un homosexual din epoca moderna, o diferenta fundamentala. Daca un grec de atunci practica homosexualitatea doar pentru placere, homosexualul de azi o traieste ca pe o angajare existentiala, ca pe o drama. El isi asuma efectiv aceasta conditie, intr-o lume pe care o crede ratata: isi cere dreptul de a avea o familie, de a fi acceptat, chiar de a avea o biserica. El nu mai traieste homosexualitatea doar ca pe o placere, ci e constient si de toate suferintele ei. El accepta aceste suferinte, chiar mai mult, el se jertfeste.
Si asta pentru ca omul modern nu mai gandeste antinomic, pentru el nu exista bine si rau, fericire si nefericire, pentru el e importanta doar “trairea”, senzatia. Adica “binele” lui este senzatia, care poate fi si una de durere. Asa ca, modernului nu i te poti adresa cu formule de genul “nu este frumos ceea ce faci”, pentru ca el are o “estetica a uratului” care poate sa se indulceasca din contemplarea unui hoit plin de viermi, ca Baudelaire, sau sa descrie cu placere moartea unei femei gravide intr-un pavilion al cancerosilor, ca Goodfried Benn. Epoca moderna a creat si a impus conceptia despre frumusetea uratului si despre placerea durerii. Si, intr-adevar, vad in toate manifestarile homosexualilor de azi ca ei sunt un produs al artistilor nebuni din secolul XIX, sunt, pe drept cuvant, niste intruchipari ale teoriilor lor monstruoase. Ei sunt cumva niste productii artificiale, ceea ce ii face sa fie si mai dramatici, pentru ca traiesc niste sentimente inventate in laborator. Toata viata lor este o dureroasa minciuna, in numele careia se jertfesc cu docilitate. Din acest punct de vedere, eu am mai multa intelegere fata de ei, pentru ca s-au nascut intr-o lume in care nu numai binele, ci pana si ideea de bine au fost invinse. Iar castificarea societatii contemporane: comuniunea pictorilor, comuniunea evreilor, a femeilor divortate, a homosexualilor ii condamna pe toti la incremenirea in propria conditie. Omul traieste dupa regulile, aspiratiile si obsesiile grupului de care apartine, de care trebuie numaidecat sa apartina, chiar daca acest grup se cheama grupul oamenilor liberi.
Biserica insa nu are voie sa devina un grup, o casta, ea este o comuniune cu limitele in afara, ea se revarsa neincetat, inghitind ca o lava incinsa tot ce ii iese in cale, daca se poate.
Cuvantul bun si “miloserdia” pe care o aratam acestor oameni, poate fi, intr-adevar, si o compasiune ca pentru bolnavi, totusi nu ca pentru niste bolnavi incurabili. Noi nu-i vedem ca pe niste muribunzi pe care ne simtim datori sa-i vizitam cu flori si mandarine, ca poate-poate sa le infrumusetam macar ultimele zile. Deloc! Pana in ultima clipa, orice pacatos este un potential sfant, asta trebuie sa intelegem din cazul talharului de pe cruce. Este un pacat impotriva iubirii lui Dumnezeu sa credem ca cineva nu se mantuieste, ca nu mai are sansa la mantuire. Noi aratam dragoste fata de ei tocmai pentru ca prin ei se poate proslavi Hristos, nu pentru ca ne este mila de pierzarea lor, noi nu stim daca ei se vor pierde sau nu. Chiar daca noi stim ca nu se vor mantui toti, noi trebuie sa-i vedem mantuiti pe toti, la aceasta ne indeamna iubirea crestina. Hristos este mare nu atunci cand mantuieste sfinti, ci anume atunci cand poate sa mantuiasca pacatosii. Cum se roaga si Sf. Ioan Damaschin in rugaciunea de seara: “Ca de vei mantui pe cel drept, nu-i lucru mare, si de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, ca sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine, pacatosul, sa faci minuni cu mila Ta, intru aceasta sa arati iubirea Ta de oameni”.
Eu nu apar nici un fel de pacat, dar nici nu pot sa am caderea de a considera anumite patimi si pacate ca fiind fatale. Ai observat ca multi oameni nici de fumat nu se pot lasa, cu toate ca e asa un fleac. Acestora le pare ca a te lasa de fumat e cel mai greu lucru din lume, pentru ca orice pacat si patima se poate judeca in raport cu puterea de vointa a fiecaruia. Bine spunea un parinte, ca cel mai mare pacat este pacatul in care te afli.
Cred ca cel mai greu e sa scapi nu de homosexualitate, nu de manie sau zgarcenie, ci anume de pacatul sau patima care te stapaneste. Pentru ca, daca un pacat te stapaneste, este numai pentru ca e mai mare decat vointa ta. Intr-adevar, daca asa stau lucrurile, s-ar parea ca este imposibil sa mai scapi de un astfel de pacat, de vreme ce este peste puterile tale. Totusi, anume la asta cred ca s-a referit Hristos, cand a zis: “Ceea ce la oameni nu este cu putinta, la Dumnezeu este cu putinta”.
Ierodiacon Savatie Bastovoi