Category Archives: Ganduri razlete

Ultrasu’ lu’ Basescu

Si din dulap el iesi, si asa grai:

Cu asa prieteni, nu mai ai nevoie de dusmani, de-asta propun sa inceteze manifestatiile din Piata Universitatii. Cand domnul presedinte Traian Basescu are asa sustinatori, ce nevoie mai e de protestatari?!

Partea ciudata e ca nu imi dau seama daca omul stie ce face ori o face stiind ce face si nepasandu-i, cat umor voluntar e acolo si cat e prostie pura. Daca stai si analizezi cine ar fi dorit sa apara clipul asta, dai de un Inception cu conspiratii. L-ar vrea Traian ca sa traga cocalarii de partea lui sau mai degraba Antonescu ca sa creada lumea ca sustinatorii lui Basescu sunt cocalari? Poate Basescu ar vrea sa credem ca atat de tare se injoseste Antonescu incat a ajuns sa puna la cale diversiuni cu cocalari, care par ca vin de la Basescu. Iti vine sa te dai cu scaunul pe spate, sa cazi in apa si sa termini cu cacanariile conspirationiste.

Dar atunci tot stai si te intrebi: Petre Craiete il iubeste cu adevarat pe Basescu si convingerile ii pun la incercare atat de mult creierul incat, in urma unui scurt-circuit, crede cu totul ce zice sau, cautand orice pretext sa dea cu pumnii inspre camera la bustul gol, n-a mai gasit decat politica?

O fi vreo forma de umor atat de avansata incat de-abia te prinzi ce e? Pana la urma omul iese totusi dintr-un dulap cu ochii beliti si muschii incordati. Nu poti sa crezi ca lucrurile astea pur si simplu se intampla in viata lui Petre Craiete, ca doar nu e amanta lui Chuck Norris.

Trebuie sa crezi ca e o gluma la mijloc ca sa nu iti explodeze creierul, e de parca te intorci acasa si gasesti un cangur mort in sufragerie. Cu scopul de a-ti pastra sanatatea psihica, tot astepti sa iasa cineva din baie tipand: HAAA, TEAPA!!! Dar pe masura ce te obisnuiesti cu gandul ca nu avea cine sa se oboseasca ca sa iti faca asemenea farsa, incepe sa te roada gandul ca ai totusi un cangur mort in casa. Care pe deasupra mai are si o cravata scumpa la gat.

O fi prima forma de hipsterism cocalaresc? Scarbit de valul de proteste la adresa lui Basescu, Petre se hotaraste sa fie Gica Contra si sa il sustina pe presedinte. Ar fi facut-o cu statusuri ironice si condescendente pe Facebook, ar fi dat niste Tweeturi zdrobitoare, dar l-a luat o criza de pumni in cap. Asa ca s-a filmat si s-a pus pe net (ca orice hipster care se respecta) in timp ce se lauda cu accesoriile si isi afirma loialitatea de nestramutat pentru cele mai puternice personalitati politice pe care le stie: Traian Basescu si Elena Udrea. Omul tocmai a jurat sa il apere pe Presedinte si pe Ministrul Turismului, na sustinere politica creativa!

Orice-ar fi, e fascinant. E copilul din flori al unei prisme perfecte cu un cub Rubik – oricum ai da-o nu e bine, dar te bucura culorile. Pana la urma avem acum in amintirea noastra colectiva un baiat bine facut, care iese jumate gol dintr-un dulap purtand o cravata roz si nu are nici o legatura cu vreun protest sau miscare gay! Nu, el vrea doar sa ameninte cateva mii de oameni care ies in strada de vreo doua saptamani. Cu puterea sfarcurilor, a pumnilor si a matasei de cea mai buna calitate, el jura sa formeze un zid uman format dintr-un singur piept care va apara Presedintele si Ministrul Turismului de anarhie.

Altfel, isi va distruge capul. Dupa care, culmea, va fi perfect pentru o viata politica de succes.

PS: am scris toate astea pentru ca sunt invidios pe Petre, pe cum arata, pe ce masina conduce si pe ce femei fute, dar si pentru ca stiu ca poate sa ma bata si, nu in ultimul rand, am vrut sa ma dau eu destept.

Advertisements

Motivul gangsta in lirica eminesciana

Dorind sa scoata rap-ul din club si sa il aduca inapoi la biblioteca, face Puya un concurs de poezie hip-hop la el pe Facebook. Apoi alege sa inregistreze urmatoarea bucata ca promo:

Nu m-a deranjat nimic altceva decat faptul ca nu cred ca cineva implicat in proiect a citit poezia pana la capat, avand in vedere cum zice Puya la sfarsit ca poezia pe care a recitat-o e cea mai frumoasa poveste de dragoste.. Luceafarul lui Eminescu nu este cea mai frumoasa poveste de dragoste, e radiografia unei experiente urate.

Ca sa continuam povestea de unde ne lasa melodia, aflam ca dupa ce Luceafarul se indragosteste de ea, fata descopera prin metoda semi-viol ca ii place de Catalin, un baiat in casa, copil din flori de felul lui. Cand Luceafarul se intoarce pregatit sa renunte la nemurire pentru iubire, descopera ca obiectul afectiunii lui nelumesti e obiectul unor afectiuni extrem de lumesti din partea unui angajat la castel. Pe patul lui si pe muzica sa.

Concluzia e ca geniul se retrage in taramul lui, scarbit pe vecie de tot ce are de-a face cu specia muiereasca, dar intr-o seara se nimereste sa straluceasca taman peste cei doi tradatori care erau pe cale sa si-o traga sub un copac. In acel moment, desi in bratele flacaului sau, fata se uita la Luceafar, ca pentru a-l chema si pe el sub copac. Probabil prima mentiune a fanteziilor feminine legate de sex in grup din poezia noastra clasica.

Astrul, scarbit, ii explica cat de putin ii pasa de ei doi, de lume in general si de oameni in special. El se simte superior lor tuturor, dar parca regreta un pic ca nu se poate distra ca ei. Exact cum face orice tocilar inadaptat social cand se uita la niste baieti care joaca fotbal.

Si de-asta Luceafarul, care este in mod absolut o mostra superba de versificare si pe buna dreptate un poem iubit peste ani, este, daca stai stramb si judeci drept, modul in care Eminescu povesteste superb un episod banal, dar traumatizant, din viata lui.

Un baiat genial de talentat, dar singuratic si rupt de lume, se indragosteste brusc de o femeie. Ea pare ca ii raspunde la avansuri, dar pana sa se infiripe pe bune relatia pentru care el era gata sa isi sacrifice talentul si arta, o gaseste cum si-o trage cu baiat oarecare, fara pic de genialitate in el, dar cu talent la agatat. Scarbit, se jura ca nu mai are de-a face niciodata cu femeile si se retrage in aria lui de expertiza, fie ca e poezia sau programarea. Dupa o vreme, ii vede pe cei doi giugiulindu-se in parc. Ea se uita la el, el isi imagineaza ca ea l-ar vrea inapoi si halucineaza cum ca de fapt el o duce bine, pe cand ei nici n-au idee cat de stupida e viata lor.

Friendzone level: Luceafarul.

Si tocmai de-asta, poezia e superba, dar povestea de dragoste, nu. “In caz ca ai uitat, e Mihai Eminescu!” zice Puya pe piesa. Exact, baiatul e recunoscut ca nu a avut relatii prea sanatoase cu femeile, iar omul, fiind artist, mai punea si din viata in poezii.

E 7 dimineata

Pentru cine nu ma cunoaste, ca sa eliminam orice indoiala: nu am apartenenta politica de nici o culoare, nu simpatizez pe nimeni de pe scena politica. Mai degraba as spune ca ii antipatizez in proportii egale, din motive diferite, mai pe toti cei care se numesc “politicieni”. Nu am afaceri cu statul, nu am rude care sa fi profitat vreodata din asta. Singura mea legatura pe care o cunosc cu vreun regim de conducere este ca bunica-miu a fost aviator la viata lui si a lucrat cativa ani ca navigator pe aeronava lui Ceausescu. Pare ca a trait la inaltime, dar pot sa va jur ca a aterizat de mult si acum se cearta pe ceva pensie cu niste oameni care nu il asculta.

Nu sunt mason, sincer nici nu imi e foarte clar exact ce vor masonii, in afara de oricare lucru rau se intampla in mod curent, dupa cum se poate citi pe mai multe bloguri cu subiecte si imagini care graiesc mai mult decat un diagnostic psihiatric. Singura conspiratie din care am facut parte vreodata a fost una desfasurata la varsta de 15 ani cu scopul de a nu afla tata ca fumez. In plus, desi la ea am participat doar eu si soru-mea mai mare, am esuat.

A trebuit sa fac introducerea asta ca sa explic cat de cat ca nu am nici cel mai vag interes sa spun nimic din ce spun, in afara de faptul ca sunt ganduri care imi umbla in cap si trebuie sa le dau drumul de acolo, altfel nu au loc altele noi.

Am fost la Universitate si pe la Unirii pe 15 noaptea. Nu la grosul luptei tembele, ci plimbandu-ma cu cativa prieteni, pasnic si fara zgomot, intre zonele cu incidente. Nu sunt ultras, nu aveam nici macar un fular la mine (chestie pe care am injurat-o toata noaptea, mi-am dat seama ca or fi ultrasii niste dementi, dar macar stiu sa se imbrace pe frig) si nici urma de pietre in maini.

Am venit pentru ca trebuie sa incepem sa tot venim. Nu am venit la scandal, nu am venit platit sau indemnat. Nu protestam impotriva vreunui articol anume din noua Lege a Sanatatii, nici nu tin cu Steaua. Am venit pentru sunt de acord ca uneori trebuie sa te arati in strada pentru ca oamenii care alcatuiesc statul roman sa se gandeasca ca poate gresesc prea des. Nu am avut nici un moment speranta ca daca maine dispare miraculos Basescu, saptamana viitoare apare in locul lui cineva demn, cinstit sau macar priceput la ceva.

Am avut in schimb placerea sa trag adanc pe nas de vreo doua ori niste gaz lacrimogen de aproape, si e bun, nu zic nu, politia intotdeauna are marfa buna. Jandarmii imi urlau peste scuturi: “Pleaca, ba, acasa!” pe tonuri din ce in ce mai suave pe masura ce noaptea inainta. Unde vad o problema e ca inteleg ca fortele de ordine imi pot ordona sa plec de undeva, sa eliberez un perimetru, dar nu cred ca au dreptul sa imi racneasca si unde sa ma duc.

Am fost injurat, imbrancit si amenintat de mai multe ori de testoaste ninja negre din noapte, pana si in timp ce mergeam in tacere pe trotuar cu o sticla de apa de 2 litri in mana. Am vazut cine ne apara si mi-a fost frica sa ma intreb “de cine ne apara?” Nu de alta, dar in noaptea aia, jandarmii ne cam aparau pe noi de noi insine si castigau ei.

“Pai foarte bine ca erau aia  fermi si trebuia sa iti rupa capu in tine, ba puta! ce cacat cautai tu la 11 noaptea pe strada, cand numa golani din aia dementi cu pietre si USLu pizdii masii face scandal?! La munca, ba!!!” comenteaza confortabil din fotoliu, pe d’alde Hotnews.ro sau alte asmenea, un carnat care ragaie a cremvursti. El nu a vazut nimic, dar stie. Si daca nu stie, asta nu inseamna ca nu are opinii. Pe care le spune, te injura de mama si se culca. Si-a facut datoria.

Pe Antene e macel apocaliptic, dar cu un iz monden. Realitatea are reporterite care se isterizeaza usor la petarde si iau interviuri la concurenta cu Cruduta. Sa te uiti? Mai bine dai pe Twitter. Unde toate lumea face glume.

Culmea e ca, desi mediile virtuale de multe ori se situeaza in opozitie cu autoritatile IRL, desi Internetul e foarte des un mod de organizare a rezistentei contra oprimarii unei miscari de masa, in mod ciudat, acum se facea misto de demonstranti. Ba ca sunt hipsteri, ba ca sunt microbisti din topor, ba ca sunt doar babaciuni, ba ca sunt numa huligani tineri, uneori prea banali, alteori excesiv de excentrici. Si culmea e ca erau cam toti, dar au venit pe rand.

Intr-adevar nu a fost o revolutie, a fost rascoala la program. Nu a avut o participare prea mare si nici prea mult farmec eroic. Da, probabil ca nu o sa cada “dictatorul” acum, se poate chiar spune ca am fost martori la primul numar de ski sarcastic din lume. Dar nu asta e ideea.

Cel mai cretin argument impotriva demonstratiilor a fost: “Pai daca-l da jos pe Basescu, vine Ponta sau Antonescu, o incurcam si mai rau/o sa fie la fel, ba!”. Si zic cretin pentru ca tocmai de-asta se demonstreaza in strada cu pietre care cad ca bomboanele nedorite pe o coliva necesara – nu mai exista alte cai de comunicare cu statul. Normal ca nu exista vreun scop clar si pozitiv al manifestatiei, ea oprindu-se la “Jos Basescu!” si neatingand vreodata” Sus Cutarescu!” Tocmai faptul ca nu exista vreo solutie salvatoare din punct de vedere politic este unul din motivele de revolta. Si cui o sa o zici?

Sa zicem ca esti un cetatean roman mediu, normal si cu nimic aparte, visul statisticienilor. Sunt sanse minime sa fii bagat in seama cand chiar ai ceva de zis in relatia cu statul roman, de la secretar de primarie la secretar de guvern. Plangerile se scurg din birouri in anchete de presa, de la televiziune la televiziune, primesc SMS-uri de aprobare din partea publicului cu probleme asemenatoare si apoi dispar nerezolvate, scurgandu-se inapoi in capul plansului. Ai facut scandal, nu te-ai ales cu nimic. Acum voteaza-i pe ceilalti.

Frustrarea asta mocneste, se acumuleaza, se transmite. Ea e amplificata de oficiali de toate rangurile si partidele care, in direct la TV sau in in ziare, duc sarcasmul imbecil pe cele mai inalte cote ale desavarsirii. Presedintele insusi a ajuns un fel de Pacala sadic.

Atunci iesi in strada. Si e perfect normal sa o faci, acolo te auzi cel mai bine.

Dialog social? ONG-uri? Societate civila? Sa fim seriosi, astea sunt bune pe post de ornament de studio sau aranjament floral de burtiera la Jurnalul de la ora 14.00. Stiu ca sunt solutia rationala si echilibrata in comparatie cu lupta de strada, dar cat de rational e sa te tot bizui pe ceva care esueaza in continuu si de-abia salveaza niste caini ai strazii dintr-un singur oras? SMS-urile si telefoanele la TV nu se pun, putinele sondaje electorale cinstite sunt anulate cu mici si bere, avem o criza de comunicare.

Acum daca tot am desfundat un canal, hai sa il mentinem curat si functional. Cred ca ar trebui sa iesim in strada tot mai des, nu neaparat cu nervi mai multi, dar poate mai sustinut, cu mai putina violenta si , cine stie, pancarte mai amuzante. Dar sa tot iesim. De fiecare data cand se fluiera fault, sa aratam cartonasul rosu, oricare ar fi echipele care joaca.

Important e sa o tot facem. Imi pare rau ca s-a ajuns la violenta, dar a asta a fost dezvirginarea, doare un pic. In schimb, daca ne obisnuim sa tot intram si sa iesim din piata centrala a fiecarui oras din tara, ritmic, cu pasiune si fara prezervativ, cred ca o sa ne simtim foarte bine si de-asemenea sa putem spune ca am fost si noi o data macar parte activa in futaiul national.

Iar apoi? Apoi o luam de la capat. Nu de alta, dar daca tot e dimineata si ne-am desteptat, romani, ar trebui sa ne dam si jos din pat, chiar daca stim ca si ziua care urmeaza ar putea sa fie urata.

Hai fara snooze.

Normalitate, ura si gay

Am gasit pe net un clip cu mine de la Timisoara, de anul trecut. E o bucata pe care nu prea am dat-o, dovada ca si uitasem de ea, dar mi-a placut, imi place si sper ca o sa imi mai placa si la anul. Deci nu stiu voi cum sunteti, dar iaca:

Cum a fost la TV

Moto: “De cand la TV e promovata curva din femeie/ Pustoaice cu acnee se sparg noaptea pe alee/ O mama copilului meu cu greu zaresc prin cornee/ Cand orice zdreanta vrea pe printul din clip in turnee” – Raku, artist si om.

Am ajuns la studioul Antena 2 mergand prin noroaie si gropi care stabilesc mai sincer locul televiziunii in societate decat orice promo, iar apoi am stat la doua tigari si o cafea cu producatoarea si prezentatoarea emisiunii. Le-am spus ca nu am de gand sa vorbesc despre nici un subiect ar fi avut ele in vedere si normal ca ele au ras, na, eu sunt eu si asa sunt comediantii, nebuni.

Am intrat apoi in direct si nu am vorbit despre nici un subiect din emisiune. I-am explicat femeii care apare in fiecare zi acolo cu scopul de a discuta personaje incolore si inodore ca apa cea mai buna de munte ca nu are nici un rost sa bagam atat de mult in seama mizeria pe care toti o vedem ca atare. A venit Bogdan Naumovici la un moment dat si m-am bucurat sa il revad. Am discutat si ne-am contrazis, am vorbit despre ce inseamna libertate si piata libera, despre ce inseamna sa fii libertarian si ce inseamna sa fii liberal, apoi el a zis o poveste foarte misto despre o conversatie cu Adrian Sarbu si eu am zis ce credeam despre mecanismele de piata si responsabilitatea sociala. A intrat apoi in emisie un material montat dinainte despre o poza cu Simona Sensual si apoi o prostie despre ceva ce a zis Roxana Ionescu.

Am revenit in direct si am discutat in continuare despre cat de degeaba e tot ce e monden. In pauza care a urmat am fost avertizat de prezentatoare ca am material de dictator, eu n-am putut decat sa ii explic ca e absurd. Am revenit din nou in direct si am mai vorbit o vreme despre subiecte cum ar fi: daca oamenii sunt atat de iresponsabili incat trebuie sa le spui in mod continuu pe toate canalele sa nu manance prea mult zahar, sare si grasimi, atunci poate nu sunt atat de responsabili incat sa isi dea seama ca ce baga pe ochi e la fel de nociv ca si ce baga in gura, de asemenea cat de gresit e un model pur economic bazat pe maximizarea profitului care lasa la o parte bucata umana care ne face oameni si am discutat cu Bogdan Naumovici o intrebare esentiala pentru societatea moderna: Ce a fost mai intai, omul sau clientul?

Am terminat pe o nota de repros din partea moderatoarei, motivata de faptul ca am fost prea inversunat. Asta pentru ca daca un om se satura de un cacat care ii e varat zi de zi pe gat cu ajutorul unei tevi groase, atitudinea ar trebui sa fie una de relaxare combinata cu amuzament, altfel nu mai suntem distractivi, nu?

Prosti, da’ relaxati.

Am iesit din platou unde m-a intampinat producatoarea emisiunii, care tragea dintr-o tigara si care a purces sa urle la mine ca sunt un nesimtit care nu respecta munca altor oameni. Se pare ca ea se trezise la 7 dimineata ca sa monteze materialul in care apareau pozele cu Simona Sensual care se pozase singura in chiloti in fata oglinzii de la baie. Trebuie sa intelegeti ca femeia asta fierbea efectiv de furie pentru ca indraznisem sa nu adresez subiectul media fierbinte al unei parasute triste care isi facuse singura poze sexy si apoi le “scapase” pe net, si toate astea pentru ca producatoarea investise munca de dis-de-dimineata pana s-a inganat de noapte ca sa isi bata joc de o panarama usor terfelita de mai orice baiat din fata oricarui bloc. Dar eu nu ii respectasem munca. Deci eu eram muistul in ecuatia asta.

Am tipat si eu intr-o doara pana cand i-am zis ca daca ea considera asta munca, ar trebui sa isi revizuiasca viata. M-am uitat in jur, le-am zis din suflet un sfant “Lua-v-ar dracu!”, mi-am luat geaca si am iesit.

Traiasca media si cercul vicios al ratingului pe care il crestem abil si apoi il acuzam subtil.

Emisiunea in varianta online e aici. Din pacate, doar 4 minute din ea, pentru ca scandalul e bun doar cand nu ne fute in gura pe noi astia din TV care avem grija sa il cream!

Sa va fut prost, prieteni.

Pentru un final apoteotic, aveti rabdare si ascultati toata melodia care urmeaza, are mai multa valoare si talent decat subiectul de maine de la It’s Showtime!“, doar pe Antena 2, doar de la ora 18.00, doar pentru oameni care nu vrea sau nu poate, pentru ca asta e!

PS: Sa nu uit valorile perene, ce SEO-u meu: Bendeac, Bianca Dragusanu, Bote, Bomba Sexy, Stramba, Laurette, Liviu Varciu, Sanziana Buruiana, sex, muie, sex la baie, Bamboo, prezentare fashion, lenjerie intima, scandal, Daniela Crudu, Leo de la Strehaia, din nou muie, Roxana Ionescu, Simona Sensual, Adelina Pestritu, Adrian Minune, manele, euro, valoare, Cristian Brancu, Maruta, Happy Hour, un baiat care a zis ceva la un moment dat, iar Maruta, Confidential, monden, Star, Story, Ciao, Ce?, Zau?, vedete, scandal, scandal cu muie, scandal cu muie si poze, poze cu muie, Bahmuteanca, Dan Diaconescu, Fernando de la Caransebes, Capatos, Acces Direct, Dj Hara, oare e insarcinata, baiatul ala chel care creste la umbra lui Capatos.

Monden e cancer

Tot ce e monden e un cancer trist. Si acum ne apropiem de metastaza. Aproape tot ce inseamna divertisment media in momentul asta e doar o lupa asezata cu socant de mult interes asupra unor oameni pe care, hai sa fim seriosi, nu ii place nimeni. Si, culmea, desi n-ai crede la prima vedere, e enervant si trist.

In monden nu se intampla de fapt nimic. Nimic mai mult decat in orice camin cultural care se respecta. Unii vin, altii pleaca, unii varsa cate o sampanie, altii de-abia au bani de-o cinzeaca. Toti se uita dupa femei, uneori chiar le fut. In unele cazuri le fut pe ale altora si apoi se bucura cand afla lumea. Alteori ele sunt curve si se supara un pic cand afla lumea. Nu se intampla, deci, nimic.

Totusi, doar unii dintre noi apar zilnic dimineata in doua-trei ziare si apoi seara la televizor ca sa spuna ce cred ei ca au zis altii despre cineva care a fost ieri in ziare si la televizor. Si lumea platita pentru asta rade si aplauda la semnal, iar apoi ii indeamna sa mai zica lucruri traznite. Lumea ii asigura ca pe ei ca au talent si pe ele ca sunt frumoase. Oricine poate sa cante, toti pot sa joace. Orice cantec e un hit, orice prostituata proasta e vedeta porno, orice prostituata buna e asistenta TV.

N-am zis nimic nou, nu vreau sa fiu original. Toti stiti ca la baza e adevarat, toti vedeti aceleasi lucruri peste tot in jur si toti va enervati sporadic cand parca prea auziti doar de un cretin in toata presa timp de o saptamana. Dar exact asta vreau sa zic.

Nu va intrebati totusi vreodata, cat de simplu se poate, “Si exact de ce suportam toti tampenia asta?”

Daca ati avea un cacat in coltul camerei si trei musafiri, cat de mult timp ar trebui sa discutati pana cand v-ati hotara toti patru ca nu e un lucru bun sa stati in aceeasi camera cu cacatul si, deci, l-ati arunca?

Sper ca undeva in jur de 10 secunde, asta daca sunteti muti, paralizati si de nationalitati diferite.

Acum ganditi-va cum ar fi sa stati toti, jumatate indignati, jumatate amuzati, in jurul cacatului si sa comentati cat de ingrozitor pute si cum nu are nici un motiv sa stea intre voi, dar fara sa va ganditi vreodata sa il aruncati. Mai mult, i-ati face poze cacatului, in asa fel incat a doua zi sa poata vedea sute de mii de oameni cacatul vostru. Si lumea v-ar injura apoi pentru cacatul vostru, dar altii va vor apara  si vor zice ca e cel mai frumos cacat pe care l-au vazut vreodata si, in plus, aia care va injura sunt idioti si nu se bucura destul cand se caca!

Ar fi ciudat, nu?

E simplu. Tot ce e monden e un lucru rau, care consuma resurse, intelectuale si uneori chiar materiale, neproducand nimic in schimb in afara de subiecte cu care sa se hraneasca a doua zi. Nu are nici o valoare de nici o culoare si nu e interesat decat de autoreproducere.

E cancer. Si e de cacat.

Culmea e ca o majoritate covarsitoare e perfect constienta de asta. Nimeni cu care ai vrea sa vorbesti mai multe de doua minute si nu respira exclusiv pe gura nu o sa iti explice ca e fascinat de monden, ca investeste suflet in pataniile unor straini sterpi la minte sau ca i se pare ca poate gasi informatii acolo. Pana si oamenii care lucreaza in monden urasc mondenul, asta daca nu cumva sunt morti  inauntru de prea mult timp sau ii cheama Brancu.

Si totusi cancerul creste si cacatul sta linistit in coltul camerei, fara ca cineva sa se mai gandeasca sa scape de el. Ne-am obisnuit cu el de-acum. Uneori chiar ne amuzam de el, e deja cacatul nostru si nu mai avem cum sa il aruncam, asta pentru ca e protejat de ceva magic si foarte puternic numit rating.

Parerea mea e ca e momentul pentru o revolutie muta prin care sa facem un pic de curatenie in vietile noastre. Poate ne vindecam incet-incet, cine stie? Oricat de ironic pare, eu am sa ma duc diseara, pe la 6 si ceva, la emisiunea de monden “It’s Showtime!” de la Antena 2 si o sa le spun ca le-am facut programare la chemoterapie.

E clar e ca apoi ar trebui sa urmeze absolut toti politicienii, din exact aceleasi motive. Pana una alta insa, hai sa ne dovedim noi noua ca putem sa schimbam macar ceva mai marunt in bine.

Trebuie doar sa renuntam la ei, sa ne dezicem de tot ce zic si tot ce reprezinta si apoi sa o luam de la capat mai cu bun simt.

Ma simte cineva?

PS: Daca scriu Bendeac aici si ii dau si link, am sanse sa ating culmea ironiei si sa ajung in CANCAN, nu? Si asta poate chiar fara sa scriu cu bold Bianca Dragusanu sex cu Bote.

Despre intelectuali si cururi

Stau eu si ma uit pe Youtube o vreme la clipuri mai vechi cu mine, egoist egocentrist narcisist de cacat cum sunt, dupa care ma avant sa citesc si comentariile.

Atunci dau de el.

El care, pentru ca e roman, si pentru ca vrea ca lumea sa stie ca el nu numai ca e roman, dar e roman in ciuda altora, el va bate in tastatura pana cand literele vor lua forma dispretului lui fata de mine. Si asa graieste el:

Alt cacat care crede ca toti romanii, dupa 3 sticle de vin, sunt manelisti… nu suntem bai, fata de cur ce esti, si afla ca tigan sau negru tot ciori sunt.

Din cate intelegem pana acum, omul spune: “Cine nu e de aceeasi culoare cu mine, ala nu e mamifer!”

Dar el continua asa:

Noroc ca ai public intelectual, altfel iti luai niste pule in cur de te lasai de comedie.

Noroc ca existi, prietene, ca sa nu uit vreodata de ce iubesc publicul intelectual! Ei sunt cei care, nu stiu cum sa zic, atunci cand vin la spectacole, chit ca le place, chit ca nu, au totusi o tendinta fascinanta de a nu ma fute in cur.

Inteleg din ce spui ca ai o experienta vasta cu comunitati unde e acceptabil sa iti exprimi dezaprobarea fata de acte artistice prin sodomizarea violenta si fortata a artistului, modalitate prin care el intelege ca a violat la randul lui sensibilitatea morala fragila a celui care ii viziteaza rectul in acel moment. Fiecare cu ale lui.

Pricepe totusi ca am cunoscut si altfel de oameni, oameni care daca nu au fost multumiti de un show, daca nu inteles de ce as fi eu amuzant sau pur si simplu nu au ras o vreme, au gasit modalitati mai elegante sa se exprime. Oameni care nu m-au futut in cur doar ca sa isi exprime sentimentele de dezgust.

Sa le zicem intelectuali.

Desi, sincer acum, drag om anonim de pe Iinternet, trebuie sa ne intrebam daca acolo vrei sa tragem granita intre intelectuali si restul societatii, adica daca delimitam elitele intelectuale in functie de repulsia pe care o simt fata de violul anal ca modalitate de dezbatare. Sa inteleg ca Plesu e scriitorul cel mai convins ca nu ar vrea sa il futa in cur pe Bucurenci, si deci in mod clar capetenia intelectualitatii?

Poate ca da.

Fie cum o fi, Rookie972, eu am zis ce am aveam de zis. Daca intr-o saptamana nu voi fi futut in cur pe nepregatite, voi sti ca esti acolo, undeva, si esti de acord cu mine.

Acum va las cu unul din clipurile uploadate de Rookie972 pe Youtube, o abordare americana catolica a Islamului. Catolicii, stiti voi, aia care se tot contraziceau cu copii mici.