Azi-dimineata

M-am trezit pe la 5.

Dupa-amiaza.

Oarecum buimac, mi-am scos cacatul ala de plastic cu elastic pe care ti-l pui la ochi in avion sau in general cand nu vrei sa ajunga lumina la pleoape. Oamenii care nu dorm ziua nu stiu ca pleoapa umana nu e facuta sa opreasca toata lumina muistului ala de soare si in general ei nu acopera capul cu o a doua perna cand se culca, incercand sa acopere simultan cantatul gugstiucilor care inlocuiesc cocosii in mediul urban.

E duminica, si asta ar putea sa fie o scuza pentru cei mai multi. Dar cumva, pentru mine ar putea sa fie la fel de bine marti sau joi. Am pierdut notiunea de zi a saptamanii, weekendul nu mai are nici o vraja, zilele se impart doar intre “azi nu am nimic de facut” si “azi ar trebui sa fac cate ceva”. Ceea ce nu inseamna ca fac neaparat ceva in zilele alea. *wink*wink*, *nudge*nudge*

Cand te trezesti la 5 si incepi sa suni inapoi la oamenii care te-au sunat cat dormeai, e o provocare sa iti dai seama care e ordinea in care sa incepi sa suni inapoi. Unele apeluri par mai urgente decat altele, cel mai important criteriu fiind numarul de apeluri pierdute de la un numar, urmat indeaproape de cat de apropiat esti ca familie/cat de mult vrei sa futi in ziua aia. Ca sfat, daca vreti sa fiti sunati cat mai repede de un om care nu va raspunde, sunati de 15 ori in 2 minute, asteptati 3 minute si apoi mai sunati inca o data de 6 ori. Ca nota finala, se poate adauga un singur apel dupa aproximativ 20 de minute de la ultimul apel. Toate astea merg si mai bine daca sunteti mama/amanta recenta/cineva care stie ca sta aproape de cineva bolnav din familie.

Totusi, cumva, oamenii care par cei mai porniti sa vorbeasca cu tine sunt fix aia cu care nu vrei sa vorbesti cu gura incleiata, parul ravasit, ochii mici si inca inegali, asta la 5 dupa-amiaza. Joi. Asa ca ei mai asteapta putin, pana cand eu reuseste sa priceapa ziua care tocmai a inceput.

Sun doua numere urgente, dar nesolicitante, ajung si la numerele cu probleme, se rezolva usor, imi dau seama doar ca am cateva treburi de rezolvat azi. Il binecuvantez pe Jah prin intermediul unui roach aplatizat pe care il gasesc pe jos. Ma indoiesc ca o sa rezolv treburile.

Ma gandesc ce vreau sa mananc azi. Imi aduc aminte ca am facut aprovizionarea si ca am mancare in frigider. Ma bucur. Ma uit in frigider, nu rimeaza nimic cu nimic, mananc chestii la intamplare, e bun. Apoi imi privesc inceputul de burtica cu regret si ma gandesc ca ar trebui sa fac miscare.

Ma misc deci pe canapea, in fata calculatorului.

E ora 7.

E duminica, dar ar putea sa fie joi.

Post sponsorizat de producatorul chilian (da, culmea, se scrie la fel, voi cei care ati ajuns de pe google aici) de vinuri J. Bouchon prin intermediul unui cupaj de Carmenere cu Syrah si de un producator nenominalizabil de guma de mestecat in forma vegetala, la doar 12 ore dupa desfasurarea evenimentelor.