Motivul gangsta in lirica eminesciana

Dorind sa scoata rap-ul din club si sa il aduca inapoi la biblioteca, face Puya un concurs de poezie hip-hop la el pe Facebook. Apoi alege sa inregistreze urmatoarea bucata ca promo:

Nu m-a deranjat nimic altceva decat faptul ca nu cred ca cineva implicat in proiect a citit poezia pana la capat, avand in vedere cum zice Puya la sfarsit ca poezia pe care a recitat-o e cea mai frumoasa poveste de dragoste.. Luceafarul lui Eminescu nu este cea mai frumoasa poveste de dragoste, e radiografia unei experiente urate.

Ca sa continuam povestea de unde ne lasa melodia, aflam ca dupa ce Luceafarul se indragosteste de ea, fata descopera prin metoda semi-viol ca ii place de Catalin, un baiat in casa, copil din flori de felul lui. Cand Luceafarul se intoarce pregatit sa renunte la nemurire pentru iubire, descopera ca obiectul afectiunii lui nelumesti e obiectul unor afectiuni extrem de lumesti din partea unui angajat la castel. Pe patul lui si pe muzica sa.

Concluzia e ca geniul se retrage in taramul lui, scarbit pe vecie de tot ce are de-a face cu specia muiereasca, dar intr-o seara se nimereste sa straluceasca taman peste cei doi tradatori care erau pe cale sa si-o traga sub un copac. In acel moment, desi in bratele flacaului sau, fata se uita la Luceafar, ca pentru a-l chema si pe el sub copac. Probabil prima mentiune a fanteziilor feminine legate de sex in grup din poezia noastra clasica.

Astrul, scarbit, ii explica cat de putin ii pasa de ei doi, de lume in general si de oameni in special. El se simte superior lor tuturor, dar parca regreta un pic ca nu se poate distra ca ei. Exact cum face orice tocilar inadaptat social cand se uita la niste baieti care joaca fotbal.

Si de-asta Luceafarul, care este in mod absolut o mostra superba de versificare si pe buna dreptate un poem iubit peste ani, este, daca stai stramb si judeci drept, modul in care Eminescu povesteste superb un episod banal, dar traumatizant, din viata lui.

Un baiat genial de talentat, dar singuratic si rupt de lume, se indragosteste brusc de o femeie. Ea pare ca ii raspunde la avansuri, dar pana sa se infiripe pe bune relatia pentru care el era gata sa isi sacrifice talentul si arta, o gaseste cum si-o trage cu baiat oarecare, fara pic de genialitate in el, dar cu talent la agatat. Scarbit, se jura ca nu mai are de-a face niciodata cu femeile si se retrage in aria lui de expertiza, fie ca e poezia sau programarea. Dupa o vreme, ii vede pe cei doi giugiulindu-se in parc. Ea se uita la el, el isi imagineaza ca ea l-ar vrea inapoi si halucineaza cum ca de fapt el o duce bine, pe cand ei nici n-au idee cat de stupida e viata lor.

Friendzone level: Luceafarul.

Si tocmai de-asta, poezia e superba, dar povestea de dragoste, nu. “In caz ca ai uitat, e Mihai Eminescu!” zice Puya pe piesa. Exact, baiatul e recunoscut ca nu a avut relatii prea sanatoase cu femeile, iar omul, fiind artist, mai punea si din viata in poezii.