Ultrasu’ lu’ Basescu

Si din dulap el iesi, si asa grai:

Cu asa prieteni, nu mai ai nevoie de dusmani, de-asta propun sa inceteze manifestatiile din Piata Universitatii. Cand domnul presedinte Traian Basescu are asa sustinatori, ce nevoie mai e de protestatari?!

Partea ciudata e ca nu imi dau seama daca omul stie ce face ori o face stiind ce face si nepasandu-i, cat umor voluntar e acolo si cat e prostie pura. Daca stai si analizezi cine ar fi dorit sa apara clipul asta, dai de un Inception cu conspiratii. L-ar vrea Traian ca sa traga cocalarii de partea lui sau mai degraba Antonescu ca sa creada lumea ca sustinatorii lui Basescu sunt cocalari? Poate Basescu ar vrea sa credem ca atat de tare se injoseste Antonescu incat a ajuns sa puna la cale diversiuni cu cocalari, care par ca vin de la Basescu. Iti vine sa te dai cu scaunul pe spate, sa cazi in apa si sa termini cu cacanariile conspirationiste.

Dar atunci tot stai si te intrebi: Petre Craiete il iubeste cu adevarat pe Basescu si convingerile ii pun la incercare atat de mult creierul incat, in urma unui scurt-circuit, crede cu totul ce zice sau, cautand orice pretext sa dea cu pumnii inspre camera la bustul gol, n-a mai gasit decat politica?

O fi vreo forma de umor atat de avansata incat de-abia te prinzi ce e? Pana la urma omul iese totusi dintr-un dulap cu ochii beliti si muschii incordati. Nu poti sa crezi ca lucrurile astea pur si simplu se intampla in viata lui Petre Craiete, ca doar nu e amanta lui Chuck Norris.

Trebuie sa crezi ca e o gluma la mijloc ca sa nu iti explodeze creierul, e de parca te intorci acasa si gasesti un cangur mort in sufragerie. Cu scopul de a-ti pastra sanatatea psihica, tot astepti sa iasa cineva din baie tipand: HAAA, TEAPA!!! Dar pe masura ce te obisnuiesti cu gandul ca nu avea cine sa se oboseasca ca sa iti faca asemenea farsa, incepe sa te roada gandul ca ai totusi un cangur mort in casa. Care pe deasupra mai are si o cravata scumpa la gat.

O fi prima forma de hipsterism cocalaresc? Scarbit de valul de proteste la adresa lui Basescu, Petre se hotaraste sa fie Gica Contra si sa il sustina pe presedinte. Ar fi facut-o cu statusuri ironice si condescendente pe Facebook, ar fi dat niste Tweeturi zdrobitoare, dar l-a luat o criza de pumni in cap. Asa ca s-a filmat si s-a pus pe net (ca orice hipster care se respecta) in timp ce se lauda cu accesoriile si isi afirma loialitatea de nestramutat pentru cele mai puternice personalitati politice pe care le stie: Traian Basescu si Elena Udrea. Omul tocmai a jurat sa il apere pe Presedinte si pe Ministrul Turismului, na sustinere politica creativa!

Orice-ar fi, e fascinant. E copilul din flori al unei prisme perfecte cu un cub Rubik – oricum ai da-o nu e bine, dar te bucura culorile. Pana la urma avem acum in amintirea noastra colectiva un baiat bine facut, care iese jumate gol dintr-un dulap purtand o cravata roz si nu are nici o legatura cu vreun protest sau miscare gay! Nu, el vrea doar sa ameninte cateva mii de oameni care ies in strada de vreo doua saptamani. Cu puterea sfarcurilor, a pumnilor si a matasei de cea mai buna calitate, el jura sa formeze un zid uman format dintr-un singur piept care va apara Presedintele si Ministrul Turismului de anarhie.

Altfel, isi va distruge capul. Dupa care, culmea, va fi perfect pentru o viata politica de succes.

PS: am scris toate astea pentru ca sunt invidios pe Petre, pe cum arata, pe ce masina conduce si pe ce femei fute, dar si pentru ca stiu ca poate sa ma bata si, nu in ultimul rand, am vrut sa ma dau eu destept.

De ce iubim berile?

Va ziceam ca m-am bagat intr-o campanie online pentru bere, azi a pornit oficial:

Noi, adica eu impreuna cu colegul Adi Hadean, bucatar extraordinar si magician al gustului, sustinem ca berea nu se bea neaparat pentru gust, ci pentru ca putem!

In fond, berea e peste tot, se gaseste la toate colturile, nu? E ieftina, uneori mai ieftina decat apa, deci poti sa ti-o permiti. Are alcool, ceea ce e foarte important la o bautura alcoolica :), dar in acelasi timp nu are prea mult alcool, asa incat poti sa bei multa bere fara sa te darame cum ar face-o votca, de exemplu. In plus, e o bautura care sta bine in mana oricui, de la vladica la opinca, poti sa bei o bere si nimeni nu te judeca.

Bei bere pentru ca poti.

Acum, daca te-am convins, sau iti place de noi pur si simplu, ori n-ai ce face, intra aici: https://www.facebook.com/CiucPremium?sk=app_150521228394949, gaseste clipul nostru, uitat-te la el si apoi voteaza-ne. Sau nu te uita la clip, dar voteaza-ne. Pentru ca poti.

Decat fa-o!

Motivul gangsta in lirica eminesciana

Dorind sa scoata rap-ul din club si sa il aduca inapoi la biblioteca, face Puya un concurs de poezie hip-hop la el pe Facebook. Apoi alege sa inregistreze urmatoarea bucata ca promo:

Nu m-a deranjat nimic altceva decat faptul ca nu cred ca cineva implicat in proiect a citit poezia pana la capat, avand in vedere cum zice Puya la sfarsit ca poezia pe care a recitat-o e cea mai frumoasa poveste de dragoste.. Luceafarul lui Eminescu nu este cea mai frumoasa poveste de dragoste, e radiografia unei experiente urate.

Ca sa continuam povestea de unde ne lasa melodia, aflam ca dupa ce Luceafarul se indragosteste de ea, fata descopera prin metoda semi-viol ca ii place de Catalin, un baiat in casa, copil din flori de felul lui. Cand Luceafarul se intoarce pregatit sa renunte la nemurire pentru iubire, descopera ca obiectul afectiunii lui nelumesti e obiectul unor afectiuni extrem de lumesti din partea unui angajat la castel. Pe patul lui si pe muzica sa.

Concluzia e ca geniul se retrage in taramul lui, scarbit pe vecie de tot ce are de-a face cu specia muiereasca, dar intr-o seara se nimereste sa straluceasca taman peste cei doi tradatori care erau pe cale sa si-o traga sub un copac. In acel moment, desi in bratele flacaului sau, fata se uita la Luceafar, ca pentru a-l chema si pe el sub copac. Probabil prima mentiune a fanteziilor feminine legate de sex in grup din poezia noastra clasica.

Astrul, scarbit, ii explica cat de putin ii pasa de ei doi, de lume in general si de oameni in special. El se simte superior lor tuturor, dar parca regreta un pic ca nu se poate distra ca ei. Exact cum face orice tocilar inadaptat social cand se uita la niste baieti care joaca fotbal.

Si de-asta Luceafarul, care este in mod absolut o mostra superba de versificare si pe buna dreptate un poem iubit peste ani, este, daca stai stramb si judeci drept, modul in care Eminescu povesteste superb un episod banal, dar traumatizant, din viata lui.

Un baiat genial de talentat, dar singuratic si rupt de lume, se indragosteste brusc de o femeie. Ea pare ca ii raspunde la avansuri, dar pana sa se infiripe pe bune relatia pentru care el era gata sa isi sacrifice talentul si arta, o gaseste cum si-o trage cu baiat oarecare, fara pic de genialitate in el, dar cu talent la agatat. Scarbit, se jura ca nu mai are de-a face niciodata cu femeile si se retrage in aria lui de expertiza, fie ca e poezia sau programarea. Dupa o vreme, ii vede pe cei doi giugiulindu-se in parc. Ea se uita la el, el isi imagineaza ca ea l-ar vrea inapoi si halucineaza cum ca de fapt el o duce bine, pe cand ei nici n-au idee cat de stupida e viata lor.

Friendzone level: Luceafarul.

Si tocmai de-asta, poezia e superba, dar povestea de dragoste, nu. “In caz ca ai uitat, e Mihai Eminescu!” zice Puya pe piesa. Exact, baiatul e recunoscut ca nu a avut relatii prea sanatoase cu femeile, iar omul, fiind artist, mai punea si din viata in poezii.

E 7 dimineata

Pentru cine nu ma cunoaste, ca sa eliminam orice indoiala: nu am apartenenta politica de nici o culoare, nu simpatizez pe nimeni de pe scena politica. Mai degraba as spune ca ii antipatizez in proportii egale, din motive diferite, mai pe toti cei care se numesc “politicieni”. Nu am afaceri cu statul, nu am rude care sa fi profitat vreodata din asta. Singura mea legatura pe care o cunosc cu vreun regim de conducere este ca bunica-miu a fost aviator la viata lui si a lucrat cativa ani ca navigator pe aeronava lui Ceausescu. Pare ca a trait la inaltime, dar pot sa va jur ca a aterizat de mult si acum se cearta pe ceva pensie cu niste oameni care nu il asculta.

Nu sunt mason, sincer nici nu imi e foarte clar exact ce vor masonii, in afara de oricare lucru rau se intampla in mod curent, dupa cum se poate citi pe mai multe bloguri cu subiecte si imagini care graiesc mai mult decat un diagnostic psihiatric. Singura conspiratie din care am facut parte vreodata a fost una desfasurata la varsta de 15 ani cu scopul de a nu afla tata ca fumez. In plus, desi la ea am participat doar eu si soru-mea mai mare, am esuat.

A trebuit sa fac introducerea asta ca sa explic cat de cat ca nu am nici cel mai vag interes sa spun nimic din ce spun, in afara de faptul ca sunt ganduri care imi umbla in cap si trebuie sa le dau drumul de acolo, altfel nu au loc altele noi.

Am fost la Universitate si pe la Unirii pe 15 noaptea. Nu la grosul luptei tembele, ci plimbandu-ma cu cativa prieteni, pasnic si fara zgomot, intre zonele cu incidente. Nu sunt ultras, nu aveam nici macar un fular la mine (chestie pe care am injurat-o toata noaptea, mi-am dat seama ca or fi ultrasii niste dementi, dar macar stiu sa se imbrace pe frig) si nici urma de pietre in maini.

Am venit pentru ca trebuie sa incepem sa tot venim. Nu am venit la scandal, nu am venit platit sau indemnat. Nu protestam impotriva vreunui articol anume din noua Lege a Sanatatii, nici nu tin cu Steaua. Am venit pentru sunt de acord ca uneori trebuie sa te arati in strada pentru ca oamenii care alcatuiesc statul roman sa se gandeasca ca poate gresesc prea des. Nu am avut nici un moment speranta ca daca maine dispare miraculos Basescu, saptamana viitoare apare in locul lui cineva demn, cinstit sau macar priceput la ceva.

Am avut in schimb placerea sa trag adanc pe nas de vreo doua ori niste gaz lacrimogen de aproape, si e bun, nu zic nu, politia intotdeauna are marfa buna. Jandarmii imi urlau peste scuturi: “Pleaca, ba, acasa!” pe tonuri din ce in ce mai suave pe masura ce noaptea inainta. Unde vad o problema e ca inteleg ca fortele de ordine imi pot ordona sa plec de undeva, sa eliberez un perimetru, dar nu cred ca au dreptul sa imi racneasca si unde sa ma duc.

Am fost injurat, imbrancit si amenintat de mai multe ori de testoaste ninja negre din noapte, pana si in timp ce mergeam in tacere pe trotuar cu o sticla de apa de 2 litri in mana. Am vazut cine ne apara si mi-a fost frica sa ma intreb “de cine ne apara?” Nu de alta, dar in noaptea aia, jandarmii ne cam aparau pe noi de noi insine si castigau ei.

“Pai foarte bine ca erau aia  fermi si trebuia sa iti rupa capu in tine, ba puta! ce cacat cautai tu la 11 noaptea pe strada, cand numa golani din aia dementi cu pietre si USLu pizdii masii face scandal?! La munca, ba!!!” comenteaza confortabil din fotoliu, pe d’alde Hotnews.ro sau alte asmenea, un carnat care ragaie a cremvursti. El nu a vazut nimic, dar stie. Si daca nu stie, asta nu inseamna ca nu are opinii. Pe care le spune, te injura de mama si se culca. Si-a facut datoria.

Pe Antene e macel apocaliptic, dar cu un iz monden. Realitatea are reporterite care se isterizeaza usor la petarde si iau interviuri la concurenta cu Cruduta. Sa te uiti? Mai bine dai pe Twitter. Unde toate lumea face glume.

Culmea e ca, desi mediile virtuale de multe ori se situeaza in opozitie cu autoritatile IRL, desi Internetul e foarte des un mod de organizare a rezistentei contra oprimarii unei miscari de masa, in mod ciudat, acum se facea misto de demonstranti. Ba ca sunt hipsteri, ba ca sunt microbisti din topor, ba ca sunt doar babaciuni, ba ca sunt numa huligani tineri, uneori prea banali, alteori excesiv de excentrici. Si culmea e ca erau cam toti, dar au venit pe rand.

Intr-adevar nu a fost o revolutie, a fost rascoala la program. Nu a avut o participare prea mare si nici prea mult farmec eroic. Da, probabil ca nu o sa cada “dictatorul” acum, se poate chiar spune ca am fost martori la primul numar de ski sarcastic din lume. Dar nu asta e ideea.

Cel mai cretin argument impotriva demonstratiilor a fost: “Pai daca-l da jos pe Basescu, vine Ponta sau Antonescu, o incurcam si mai rau/o sa fie la fel, ba!”. Si zic cretin pentru ca tocmai de-asta se demonstreaza in strada cu pietre care cad ca bomboanele nedorite pe o coliva necesara – nu mai exista alte cai de comunicare cu statul. Normal ca nu exista vreun scop clar si pozitiv al manifestatiei, ea oprindu-se la “Jos Basescu!” si neatingand vreodata” Sus Cutarescu!” Tocmai faptul ca nu exista vreo solutie salvatoare din punct de vedere politic este unul din motivele de revolta. Si cui o sa o zici?

Sa zicem ca esti un cetatean roman mediu, normal si cu nimic aparte, visul statisticienilor. Sunt sanse minime sa fii bagat in seama cand chiar ai ceva de zis in relatia cu statul roman, de la secretar de primarie la secretar de guvern. Plangerile se scurg din birouri in anchete de presa, de la televiziune la televiziune, primesc SMS-uri de aprobare din partea publicului cu probleme asemenatoare si apoi dispar nerezolvate, scurgandu-se inapoi in capul plansului. Ai facut scandal, nu te-ai ales cu nimic. Acum voteaza-i pe ceilalti.

Frustrarea asta mocneste, se acumuleaza, se transmite. Ea e amplificata de oficiali de toate rangurile si partidele care, in direct la TV sau in in ziare, duc sarcasmul imbecil pe cele mai inalte cote ale desavarsirii. Presedintele insusi a ajuns un fel de Pacala sadic.

Atunci iesi in strada. Si e perfect normal sa o faci, acolo te auzi cel mai bine.

Dialog social? ONG-uri? Societate civila? Sa fim seriosi, astea sunt bune pe post de ornament de studio sau aranjament floral de burtiera la Jurnalul de la ora 14.00. Stiu ca sunt solutia rationala si echilibrata in comparatie cu lupta de strada, dar cat de rational e sa te tot bizui pe ceva care esueaza in continuu si de-abia salveaza niste caini ai strazii dintr-un singur oras? SMS-urile si telefoanele la TV nu se pun, putinele sondaje electorale cinstite sunt anulate cu mici si bere, avem o criza de comunicare.

Acum daca tot am desfundat un canal, hai sa il mentinem curat si functional. Cred ca ar trebui sa iesim in strada tot mai des, nu neaparat cu nervi mai multi, dar poate mai sustinut, cu mai putina violenta si , cine stie, pancarte mai amuzante. Dar sa tot iesim. De fiecare data cand se fluiera fault, sa aratam cartonasul rosu, oricare ar fi echipele care joaca.

Important e sa o tot facem. Imi pare rau ca s-a ajuns la violenta, dar a asta a fost dezvirginarea, doare un pic. In schimb, daca ne obisnuim sa tot intram si sa iesim din piata centrala a fiecarui oras din tara, ritmic, cu pasiune si fara prezervativ, cred ca o sa ne simtim foarte bine si de-asemenea sa putem spune ca am fost si noi o data macar parte activa in futaiul national.

Iar apoi? Apoi o luam de la capat. Nu de alta, dar daca tot e dimineata si ne-am desteptat, romani, ar trebui sa ne dam si jos din pat, chiar daca stim ca si ziua care urmeaza ar putea sa fie urata.

Hai fara snooze.

Berevoiti a raspunde?

In primul rand, multam pentru toate raspunsurile de la postul anterior. E minunat sa vezi ca nu doar scrii cuvinte in monitor, ci ele chiar ajung la cineva care se osteneste sa scrie la randu-i cuvinte in monitor.

Pana ajung insa la toate raspunsurile pe care mi le-ati dat, hai sa o luam de la bere incoace. Dupa cum ziceam, sunt implicat impreuna cu niste oameni foarte misto – d’alde Bobby Voicu, Exarhu, Chinezu, Radu Gabriel, Sergiu, Grasu XXL, Busu, Adrian Georgescu, Negrea si Ciubotaru intr-o campanie online a berii Ciuc impreuna cu colegul de echipa, omul si mai misto Adi Hadean - si sa stai linistit Adi, la noi, aici in sud, “misto” e de bine, e un fel de “fain” care prefera shaorma unui kurtocs kalacs. Sa stea linistiti si oamenii din sud, Kurtocs Kalacs e ca o shaorma goala, groasa si foarte dulce.

Pana una alta, ce vreau sa va intreb, pentru ca toata discutia in campanie este despre bere si motivele pentru care o bea omul cu gura, este de ce nu beti alte bauturi? Ma intereseaza ce motive ati avea ca sa nu beti vin, tuica, palinca, whiskey sau votca atunci cand va intalniti cu prietenii sau cand va uitati de unii singuri la televizor. Stiu ca unii dintre voi chiar asta beti, si va inteleg, pana si eu stau mai mult cu increderea in transparenta de Rusia cand vine vorba de baut pana dimineata, dar imi trebuie totusi niste motive pentru care nu e ok sa bei tarie sau vin, din experienta voastra.

Hai cu parerea, ca doar sunteti romani:

Blog, ridica-te si mergi!

Dupa 6 luni de hibernare, zic hai sa vad daca mai e cineva care isi doreste sa mai scriu pe blog. Asa ca arunc o intrebare: Mai sunteti pe aici? Mai are vreun rost blogul sau imi dau sufletul in leasing la Zuckerberg?

Si ca sa intelegeti ce ar putea urma aici, va zic asa: luna asta m-am bagat intr-o campanie Ciuc, alaturi de oameni foarte misto, de la colegul meu de echipa Adi Hadean, vrajitorul retetelor, trecand pe la d’alde (later edit: *censored content* ca inca nu si-au anuntat participarea public) si culminand cu toti ceilalti mari surprinzatori pe care ii veti afla curand daca deschideti Internetul zilele astea. Vreti sa vorbim despre bere si sa facem misto de echipele concurente? Sa va aud.

Pe de alta parte, m-am hotarat ca in vreo doua luni sa pornesc un podcast. Mi-am renovat beciul, deci am niscaiv studio. Am niste numere de telefon ale unor oameni foarte interesanti in telefon, deci e rost de invitati. Am nevoie de niste idei de la voi: despre ce sa vorbim, cum, cat, si mai ales, cum naiba sa fac ca sa obisnuiesc oamenii sa consume podcast, care e virtual inexistent la noi.

Trei la mana, ar trebui sa filmez un DVD in curand. Mi-ar fi de mare ajutor niste feedback la capitolele Ce material sa contina? si Cum sa il vand? Ca sa intelegeti mai bine a doua intrebare, cautati pe Google “Louis CK experiment Live at the Beacon Theatre” si apoi ziceti ce parere aveti. Ar mai fi o idee pe care am discutat-o de cateva ori cu Costel si cu Vio, si anume sa scoatem un material audio cu inregistrari din Club 99. Are rost?

Pai, cam asta ar fi. Sariti pe comentarii ca sa vedem cati musterii mai am, si apoi ajutati-ma sa va ofer ce va doriti pe anul asta.

O lansare marunta